vineri, 27 martie 2009

Today


Azi nu e una din cele mai bune zile al mele.
M-am trezit relativ târziu (ce-o insemna treaba asta?) si startul a fost unul destul de slab, m-am miscat incet catre bucatarie unde mi-am pregatit cu multa migalã prânzul ( nu mai era de mult cazul de mic dejun) cãruia i-am acordat atentie in special in privinta aspectului. La fel de incet l-am si mâncat, insa de data acesta n-a mai ramas nimic in farfurie, ceea ce foarte rar mi se intampla.
Dupa amiaza m-am indreptat usor, calm si plictisit catre Victoriei de unde am luat niste chestii, insa deplasarea a fost atat de lenta incat mi-am permis sa schimb cd-uri la greu, parca nimic nu-mi mai convenea, iar traficul era infernal, mergeam doi metri, apoi altii 10 stationam. Cântam, paream vesel, speram sa ma pot minti. Simteam cum depresia ma pândeste, dar incercam s-o ignor.
M-am intors acasa si am inceput sa ascult muzica incercand sa evit melodiile lente si triste. Muzica alegro la greu incercand sa ignor in continuare inevitabilul, insa acesta s-a produs:
Ma simt ca un pilot de avion care a pierdut controlul aeronavei, aceasta fiind in cadere libera, iar eu disperat trãgând de mansa avionului in incercarea de a-l restabili, insa nimic ......acesta inca pierde din altitudine. Daca ar fi vorba doar de mine, poate ca nu m-as stradui prea mult sa-l redresez, insa e vorba de "pasagerii" zburatorului de fier, si de ce nu?, de "aeronava in sine" , in care s-au investit foarte multe sentimente si poate prea multi bani de catre "compania producatoare", iar daca avionul n-ar ateriza la "destinatie", acesta ar genera multa suferinta si dezamagire. Poate comparatia nu este una din cele mai potrivite, dar nici cuvinte nu prea sunt pentru a descrie anumite stari....
Multi din "pasageri" au parasute sau mai bine zis, sunt parasute...deci nu-mi fac griji pentru ei, mai raman cativa care vor fi cu mine pana la .... destinatie.
Viata mea seamana mult cu un cockpit de avion, insa din pacate nu stiu ce buton sa apas pentru a rezolva aceasta problema a sferei sentimentale, bine macar ca mi-a fost facut instructajul in cazul "butoanelor" privind viata profesionala.
Legatura cu "turnul de control" este una problematica, m-am saturat de sustinere optimista, care pana la urma consta in cuvinte de incurajare si atat.... nimic mai mult.Ei sunt acolo jos, in siguranta.... iar eu acolo sus, nesigur!


Cauza acestei depresii?
Este una simpla ce treneaza de mult timp: nevoia de iubire, de o jumatatate a mea care sa ma iubeasca si pe care s-o iubesc, insa care intarzie destul de mult sa apara...

*pasagerii = prietenii, cunostintele, oamenii care ma iubesc
**aeronava in sine = viata mea
***compania producatoare = mama mea
****destinatie = telul care mi l-am propus

2 comentarii:

rasvan calin spunea...

va aparea ea. nu stim insa niciodata cand

Alexandru spunea...

Mmmmda, sa zicem ca va aparea... pana atunci sunt acolo sus, ma invart pentru aterizare....

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki