luni, 16 martie 2009

Dupã apus....

Dupa o lunga perioada de absenta, m-am intors in Bucuresti. Mi-am aruncat bagajele-n masina si hop la drum, insa mi-am impus din start "voi merge calm". N-am reusit! Iar am depasit viteza legala cu destul de mult, insa de aceasta data am avut noroc, nu m-a "ars" nici un echipaj de politie.
La ocazie n-am luat pe nimeni. Sincer, mi-as fi dorit sa fie cineva cu mine in masina pentru ca ma plictisesc singur, sa fi stat asa putin la barfã, dar cei ce faceau cu mana sa-i iei la ocazie, nu prezentau nicio garantie. Deci, iar m-am plictisit...

Odata ajuns la "portile" capitalei jegoase ce o avem, am hotarat sa ma opresc pe la niste prietene, ceea ce am si facut. Am mancat, am barfit (trebuia sa recuperez "tacerea" din masina), iar energic cum sunt... nu m-am abtinut si chiar am dansat.

Pâna la urma am plecat spre casa, prietenele mele primisera in vizita musafiri, eu eram de-al casei, dar neh... omul vine, mai si pleaca ... si neh, trebuia sa ajung si eu acasa.

Am inceput sa ma deplasez usor, dar chiar usor .. cu viteza legala, catre centrul urbei in care-mi mânanc zilele.Eram de-o calmitate extraordinara, cu toate ca aveam tendinta sa apas pedala pana la fund...

Bucurestiul l-am gasit la fel, un oras comunist,cu aceiasi oameni rai si cu nesiguranta zilei de maine... un oras scump in care nu merita sa traiesti si totusi uite-ma aici. Nu ma intrebati "de ce? " ! Am un raspuns bine argumentat, dar n-as vrea sa ma denigrez singur...

Faptul ca am lipsit cateva saptamani din Bucuresti m-a facut sa ma dezobisnuiesc de acesta, insa nu conteaza ... in doua-trei zile voi reveni "pe aceasta planeta" si psihic, nu doar fizic.

In urma cu ceva timp, inainte ca eu sa ma mut in Bucuresti, nu intelegeam de ce toti bucurestenii sunt asa innebuniti dupa natura, eu traind intr-un oras plin de verdeata, nu vedeam natura ca pe ceva necesar, extrem de necesar. Acum, cand supravietuiesc intr-un oras plin de praf, aglomerat peste limita, fara un aspect estetic placut si cate si mai cate.... parca incep sa inteleg fenomenul nevoii de natura.


Va pup si zambiti mai mult! Astfel ii veti face si pe ceilalti sa zambeasca, sa fie mai buni, sã trãiascã. Cu zâmbet din zâmbet fiecare sã renascã !

2 comentarii:

rasvan calin spunea...

dap, ai remember. nu degeaba m-am mutat eu din Bucuresti. si marea e cel mai misto colt de natura.

oricum, sunt momente in care imi lipsese si Bucurestiul. rar, foarte rar, pentru ca dupa o vizita la Capitala, abia astept sa ma intorc la mine, pe plaja :)

Alexandru spunea...

Cu toate ca de multe ori nu se vede, eu sufar mult in orasul asta ... nu ma reprezinta deloc. Deseori ma uit pe diverse poze din capitale cu adevarat europene si visez cu ochii deschisi sa traiesc acolo....
Ma pasioneaza infrastructura bine pusa la punct, procentul parcurilor si al naturii in general dintr-un oras... si ma pasioneaza oamenii, insa cuvantul "om" nu reprezinta in sistemul meu de valori: doua picioare, doi ochi, un nas, gura, cap , gat , doua maini, etc. Pentru mine "om" inseamna mult mai mult ...

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki