duminică, 25 octombrie 2009

Citat de Duminicã

Aforismul din aceastã Duminicã este:

"Daca pretul unui câstig infirm este sã pleci capul, atunci adevãratul câstig este sã pierzi ! "



7 comentarii:

Anonim spunea...

"Daca pretul unui câstig infirm este sã pleci capul, atunci adevãratul câstig este sã pierzi ! "

Hmmm... E de discutat acest aforism.
As spune ca subscriu enuntul dar in acelasi timp neg verosimilitatea acestuia, depinde de caz...
Daca pornim din premisa, conform careia omul preamarit va fi umilit, si cel smerit va fi preamarit, nu admit cele enuntate.
Eu cred ca smerenia aduce ridicare omului, atat pe plan social, cat si personal/spiritual.
Insa daca acest castig infirm inseamna un castig fara valoare, un castig , care e defapt un factor degradant al individului in cauza, sunt de acord cu aceasta idee, si indemn sa nu se plece pentru acel ceva, in fata nimanui. Insa e relativa chiar si demnitatea omului, din moment ce fiecare om duce un alt nivel din diferite puncte de vedere, fie ea materiala, sau spirituala. Insa, da, intotdeauna m-am opus compromisurilor, care imi aduceau castiguri minore! Nu tot ce e bun e util, sau mai bine spus, nu toate ce sunt placute omului sunt in favoarea omului. Eu ma las condus de vocea interioara, daca imi spune NU, indiferent cat de mult doresc acel lucru, spun nu, si refuz ''castigul''. Fac parte din categoria de oameni ''fraieri'', care dau importanta acelei voci interioare, numita constiinta. Am fica de Suprematie, nu de alta, altfel cred ca as fi escrocul numarul unu al societatii...
In general eu privesc in modul urmator ''chestiile'' interumane: Fa altora, ce ti-ar placea si tie sa ti se faca, si nu fa altora, ce nu ti-ar placea nici tie sa ti se faca...

p.s. insa in cazul in care acel ''castig'' e spre degradarea mea, nici nu se pune problema acestui aforism, de altfel educative. Ma refer in cazul meu ( care are un scut anihilator de patrundere al ''intrusilor factori infecti''), ca poate in cazul altora e un aforism tocmai actual, deorece verticalitatea omului difera de la indivi la individ. incognito

Anonim spunea...

De discutat sunt multe ... caci multe dispute se pot face, desface si manipula.
Privitor la aforism
1 nu este propriu-zis un aforism, poate o constatare, o replica dintr-o discutie , un gand care se cupla perfect peste o idee...
2.nu, nu implica si nici nu atinge smerenia.ATENTIE -la notiuni-oamenii pot fii smeriti in fatza multor simboluri false,masti putrede si valori inversate- si aceasta smerenie ...inaltza?- oare cine stabileste insa ce este.. si ce nu...demn de smerenie?
3. Constiintza are si ea propriile valori, unele valori sunt intrinseci... altele.. valori adaugate, poate ca ... BUNUL SIMTZ SI DREAPTA MASURA - ar fi un punct de ... azimut.
4.Da se reactioneaza dess... la primul impuls, depinde de stare si de perceptie, dar de exista echilibru, lucrurile se pot remedia
si... cam aici bate...aforismul.
CACI NU MERITA SA STRICI UN ECHILIBRU ... pt mize infirme ( cu sens de infim dar si de.... neconfirmat).
PS. privitor la DEMNITATE.. aceasta, hăc.. parerea me.., nu poate fi luata, nici furata , nici calcata.... ci .. doar .. cedata.
PS. 2 -- FA ALTORA CE E BINE PT EI SI.. DE SE POATE ..SI.. PT TINE.
te hominem esse memento... un OM

Stoicescu A. spunea...

Am zis "aforism" pentru a-i da o anumita forma virtuala, nu pentru ca ar fi propriu-zis. Si totusi, un aforism e o cugetare, un gand intr-o forma scurta.

Anonim spunea...

Interesant mod de a gandi,''Omule''!

Cand vorbeam de smerenie, vorbeam despre oameni( iar in acest caz implica si atinge f bine smerenia aforismul), dar bine ai specificat tu, ca unele notiuni se pot utiliza si in alte contexte, decat ceea a noastra, la care gandim noi in momentul de fata... -trebuie sa avem grija cum vorbim, merci:)- insa da, n-am fost ambiguu, si nici nu puteam ca prin ehivocul meu sa-i dau sansa la interpetari gresite celor care ma citesc:''Daca pornim din premisa, conform careia OMUL preamarit va fi umilit, si cel smerit va fi preamarit, nu admit cele enuntate.''
Demn de smerenie este ceea ce ridica omul asa pe plan uman- natural, cat si spiritual- supranatural, iar acest lucru se simte de catre fiecare in parte, acolo inauntru!!!-CRED EU

p.s.1 Demnitatea poate fi luata, furata si calcata, chiar si in cazul in care tu crezi, ca eu ti-am dat-o... Spun asta, deoarece cred, ca fiecare om e la fel de important ca mine, si ca tine, iar in cazul in care cineva nu ma respecta, e ca si cum demnitatea mea a fost calcata, sau nici n-a existat vreodata... Sper ca intelegi ideea. Sa nu fac referire la boschetari, sau la orfani... Sa-i intrebam, chiar au dat ei intr-un mod voit/constiincios demnitatea lor, de sunt refuzati in general, si lupta cu sentimentul de inferioritate, neavand demnitate, sau nici macar cunoasterea acestei ''lucru''???...
Cred cu tarie, ca demnitatea inseamna totodata smerenie, fara smerenie, nu stiu cat sunt eu de demn... A refuza un om, pentru ca sa te ''eschivezi'' de sub luarea/calcarea demnitatii tale, e echivalentul oferirii demnitatii tale ''celui rau''. Pana nu ai invins ''raul'' cu binele tau, cu iubirea, si te-ai lasat refuzat, ignorat, batjocorit, sau te-ai lasat schimbat, in asa hal, incat sa ignori tu..., NO DIGNITY...

p.s.2 Da, e adevarat. Iti iubesti semenul in masura in care te iubesti pe tine insuti... - Eu oare ma iubesc?:)) De ce imi e atat de greu sa-i iubesc pe toti din jurul meu???

COINCIDENTIA OPPOSITORUM... incognito

Anonim spunea...

Mai adaug cate ceva la cele spuse in 2 comment-uri, scrise de mine candva, se poate medita asupra acelor ganduri de ale mele, si se pot intelege mesajele mele mai bine

Anonim spunea...

Eu nu inteleg de ce oamenii ajung sa se zdruncine(calce) mai mult , cu cat posed mai multe informatii despre orice ce tine de viata... in loc sa devenim mai buni, mai apti pentru ajutorarea celui care n-are ''lumina '' , ne transformam in niste monstrii , care se bucura de inferioritatea celuilalt... Spui tu ca eu nu fac asta. Ba faci, mereu zici: ''O Doamne! ce ma bucur ca nu sunt ca al' de langa mine'' ... hmmm, e extrem de dureros, cand cel caruia i s-a dat, se metamorfozeaza in suprematie, decat sa devina si mai umil in fata Suprematiei, si sa recunoasca , ca e un Nimic... De ce dracu am invatat atata? sa-mi omor semenul? mai bine ramaneam atunci prost! Sunt greu de inteles anumite lucruri, dar haideti sa fim umani, sa ne aratam natura. Sunt fel si fel de oameni: oameni rai, oameni buni, constiinciosi, lupi moralisti, pacatosi urati, ''pacatosi secretosi''(sfinti), oameni culti, inculti, abili, inapti, cu capacitati mai reduse sau mai extinse... hmmm, si care e baiul? ha? de ce ajungem sa ne ''mancam''? Daca exista niveluri(si exista) haideti ca cei abili si capabili sa pornim pe drumul cel luminos... chiar suntem noi fericiti cand prin nerecunoasterea faptului ca noi traim din aplauzele celor ''neluminosi'' pe care ii consideram nimicuri pe langa noi devenim ''gropari''?, nerealizand procesul ucigator al carui ''personificator'' suntem? Defapt ei sunt ''neluminosi'' din cauza noastra, sunt sigur de acest lucru. De ce? Gandeste-te: cel luminos se afla in ipostaza de gropar care e ''lovit '' de lumina direct in frunte, insa nu realizeaza, ca defapt el e tocmai persoana, care ingroapa omul de langa el, astfel celalalt ajungand sa fie acoperit de noroi tot timpul- cum dracu sa se mai lumineze si celalalt? Cel luminat nu-i da nici macar cea mai mica sansa dezgroparii lui. In loc sa-l ajute, mai arunca cu o lopata peste mormant-''dute-n dracu incult prost si nenorocit, ca numai ma jignesti!'''' imi mjignest nivelu''-( unde se afla cel ''neluminos'')... hm, asa ma doare cand vad colegi de ai mei , ajunsi pe culmile intelectualismului(INTELECTUALÍSM s.n. 1. Concepție potrivit căreia intelectul (rațiunea) este capabil(ă) de a înțelege lumea. 2. Doctrină potrivit căreia procesele afective și voliționale se reduc la cele intelectuale. 3. Doctrină care reduce actul moral la cunoaștere, considerând că înțelegerea binelui implică săvârșirea lui), iar pe parcursul ''intelectualizarii'' isi pierd natura umana... of of, nu e bine.

Anonim spunea...

Asa devine omul un om care isi ingroapa propria lui comoara, valoare... of mai oameni buni: voi de ce invatati? va-ti intrebat vreodata pe voi insiva? ca sa va omorati semenul? sa-l ignorati pe cel prost? dar sa nu recunoasteti ca daca prostul nu ar fi, nici tu nu ai fi destept? merita si prostul o bucata din noi... hai mai ''oameni buni'' , recunoasteti! interferenta nivelurilor sa nu se ''plaseze'' tocmai in mormant(din cauza celui destept) haideti sa fim mai luminosi, haideti ca locul unde se ''realizeaza '' interferenta ''intunecosului'' cu ''luminosul'' sa fie tocmai in locul ''deschis'', acolo in inima noastra,si nu in capusorul nostru ( ca nu suntem noi atotstiutori) insa inima e ceva comun... daca incepi sa ''rationalizezi'' cu inima, indata va veni procesul de dezgropare, si al ''globalizarii'' luminii si pe ''unicitati'' neluminoase. Stiu cum e cand cineva trudeste la mai mult, si celalalt isi bate joc de efortul sau depus. Stiu ca asta da nastere in cel ''mai luminos'' o ura , o atitudine de ignorare fata de intunecosul prost si nedrept( mai ales daca nu ai un anturaj pe nivelul tau, si traiesti printre prosti) Dar haideti sa nu devenim sententiosi cu toata lumea, din cauza unor persoane ingrate, nerecunoscatoare. Am cunoscut oameni care m-au facut sa ma gandesc un pic. Nu toti oamenii ''prosti'' sunt prosti. Unii intunecosi sunt asa poate pentru ca n-au avut ei posibilitatile noastre, poate n-au primit educatia necesara, pentru a-si putea forma in bine existenta( nu de parca eu as fi primit ceva extra, duc si eu lipsa de multe lucruri). Cu totii ducem lipsa de ceva. N-avem voie sa fim duri cu toata lumea,si sa ingropam toti incultii. Pe mine ma doare inima si sufletul cand vad ca oamenii se duc de rapa, doar pentru ca nu stiu sa-si ''indemaneze'' ''adecvat'' viata din pricina lipsei lor de cunoastere. Haideti sa-i ajutam pe acesti oameni , care nu ne adreseaza adjective venite din invidie si ura. of of... omul trece prin multe lucruri in viata, poate nici nu este el de vina pentru situatia in care se afla... hmmm, nu mai pot spune nimic, acum ajung intr-o stare cand totul e profund, si de nedescris, e doar ''palpabil'' cu urechea inimii- stiu ca sinestezia nu se acorda, insa imi place sa fiu nonconformist in tot ceea ce fac(sa violez limbajul, cum m-a violat pe mine ''soarta'' ''deposedandu-ma'' de o profesoara buna la materia limbii mele materne-astfel prost am ramas si eu, necitind carti in viata!), intelege-ma!- Iti mai adresez un gand de al meu tie, ''luminosule'': ''OMUL DREPTATII!-unde e intelepciunea pe care ti-am atribuit-o? ''Omule INTELEPT!- cauta dreptatea!!!''

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki