luni, 12 octombrie 2009

Trist, dar asta e realitatea româneascã !

Cred ca unul din subiectele ce ma afecteaza cu adevarat si destul de profund este cel despre care vorbesc acum, o imagine ce ma tulbura de fiecare data cand o zaresc, ce-mi face pielea sa devina ca de gãina, ce imediat imi aduce un gol in stomac.

Este vorba despre bãtrãnii aceia nenorociti de soarta, necajiti pana la Dumnezeu si-napoi, amarati de ceea ce le ofera astazi Romania. Oameni ce au muncit o viata, oameni ce au lasat ceva in urma lor si care acum au ajuns sa nu aibã ce manca, suflete ce isi cumpara o bucatã de carne prin sacrificii ce dureaza luni de zile, oameni ce renunta la painea dintr-o zi a lunii doar pentru a-si cumpara ciocolata mult dorita, ciocolata din care mananca in mod treptat cate-o bucatica pentru a o avea luni de zile.

Ma doare sufletul cand vad astfel de oameni, imi vine sa urlu de durere. Chiar ma doare sa vad astfel de cazuri.

Chiar si acum am in minte privirea inocenta a unei bãtrãne privind un foietaj din vitrina unei patiserii. E o drama ceea ce traiam. Mai crunt de atat ma doare cand vad demnitatea oamenilor astia cum este badjocorita de acest sistem in care traim. Dureros, tragic !

Bunica mea duce in trai decent, nu se lãfãie in bani. De fiecare data cand ma duc s-o vizitez am la mine cate un cadou. Ieri m-am dus cu o cutie de bomboane, sincer va spun: ceea ce pentru mine nu inseamna mai nimic din punct de vedere material, pentru ea inseamna extrem mult din punct de vedere spiritual. Bunicii i-au dat lacrimile pentru ca nepotul ei se gandeste la ea de fiecare data cand o viziteaza. Nu bomboanele erau importante, ci faptul in sine. Recunostinta celui care l-a crescut atunci cand era mic.

Imagine urmatoare nu mai au nevoie de cuvinte, privire umilã din imagini spune mai mult decat o mie de cuvinte, mai mult decat ne-am putea imagina unii dintre noi. Personal, nu am dus lipsa de nimic mai niciodata, dar empatia de care dau dovada ma face sa sufar din neajunsurile acestor persoane.



Si daca pe unii dintre voi v-a dus gandul la parinti, va las in melancolia urmatoarei melodii



1 comentarii:

Anonim spunea...

Da, intr-adevar...E foarte trist si dureros ceea ce trebuie sa suporte oamenii batrani in ziua de azi, care au pus totusi o baza pentru noi, cei mai tineri.
Citesc cu multa empatie si totodata foarte marcat , avand si eu asemenea ''mici'' imagini , carora nu prea dau importanta oamenii, in general. Aleg sa fie ''viforati'' de ''valul temporal'' al vietii de zi cu zi, aflat intr-un ceas grabit, fara a-si zari semenul cu mana muncita si batuta care cere atentie...
Cel mai tare ma marcheaza oamenii batrani si orfanii pe acest pamant. Am o stima si o atentie speciala fata de acesti oameni. In cazul batranilor , femeile pe ale caror fete se citesc greutatea vietii, sinceritatea, bunatatea, etc ma marcheaza enorm de tare. Imi aduc aminte, cum plimbandu-ma in centrul orasului, singur intr-o noapte, am observat o femeie mai in varsta care statea in fata primariei cu toata avutia ei materiala( 2 geamantane, in care isi purta hainele)... Dezolanta imagine... Ma durea sufletul, abia asteptam sa trec trecerea de pieton sa pot vorbi cu ea. Ea dormea... Nu stiam ce sa fac... Capusorul ei micut lasat jos, in jacheta ei mare, mi-era frica sa nu o trezesc , macar atunci sa nu simta realitatea crunta, macar cand atipise... Dar nu, inima nu m-a lasat. Am trezit-o, simteam cum mi se inunda interiorul de bucurie, simteam ca ea se bucura... Am stat de vorba cu ea, mi-a povestit toata durerea care o macina si nedreptatile vietii... Nu stiam cum sa o ajut. Am intrebat-o a mancat ceva? Ea, sarca, mi-a aratat laptele din geamantanul ei ... Era sa mor. Imi era putin sa nu imi afisez sentimentle de jale prin lacrimi. E atat de lunga povestea, incat nu o pot relata intr-un spatiu atat de limitat...
Pana la urma, am mai intalnit-o de foarte multe ori. Am stat cu ea de vorba ore in sir... SA STITI, CA AESTI OAMENI, NU SUNT PROSTI! AU O VIZIUNE SI UN SIMT AL ECHITATII FOARTE DEZVOLTAT! -poate care au si dus aceste persoane la periferia acestei societati nedrepte, nesincere, parvenite si mincinoase...
NICIODATA CAND VEZI UN BATRAN MUNCIT SI SUPARAT SA NU ALEGI NEGLIJAREA, SI PUNE-TI DEOPARTE PROBLEME TALE REZOLVABILE, ATINGANDU-I PRINTR-O VORBA SINCERA SI CALDA, CREDE-MA SUPORTUL VERBAL NU E ATAT DE DERIZORIU PE CAT CREDEM NOI... SUSTINEREA PRIN VORBA A UNUI OM , ESTE EGALA CU TINEREA PERSOANEI IN CAUZA IN VIATA!!! I fine data viitoare voi incerca si mai coerent:) scuze , dar sunt inundat cu abundenta de niste sentimente ... incognito

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki