miercuri, 16 decembrie 2009

Melancolic la fereastra mea

  • E iarasi una din serile acelea. Privesc pe geam, ninge frumos. Nu e nimeni pe strada, nu e nimeni in sufletul meu.
  • E iarasi unul din sentimentele acelea reci ca gheata, dureroase ca ranile in bataia crivãtului, greu de uitat, la fel ca... nu stiu.
  • E iarasi un gol in inima mea, il am de multa vreme si nimeni nu e capabil sa-l umple. Nu e capabil sau nu vrea. Poate vrea, dar nu poate. Pana la urma, poate ar putea, dar nu stiu eu sa-l las. Poate ca stiu eu sa-l las, dar nu-si doreste. Totul incepe cu "poate", poate.
  • E iarasi acea ninsoare ce-mi adanceste suferinta mascata zilnic, acea dorinta inferala de a avea pe cineva alaturi, un suflet curat, un om. Totusi, e greu sa fii om. Mi-au demonstrat-o multi din cei ce pretind a fi, dar majoritatea nu sunt, nici ei nu-si mai dau seama.
  • E iarasi acea noapte in care tind sa cred ca Pamantul nu se mai invarte, ca totul sta pe loc. Nimic nu misca, nimic nu sufla. Poate doar un suflet aruncat in zapada se zbate sa iasa din inghet. Toti trec peste el cu pasi grabiti, indiferenti. Doar plugul il arunca la maginea bordurii sub nãmeti. Se zbate, nimeni nu-l vede, nimeni nu-l vrea. Multi si-l doresc, dar nu si-l iau. E mult "murdar"... doar de zãpadã.
  • E iarasi omul ce nu-l vad multi. E actorul coborât din scenã, pictorul ce nu-l cunoaste nimeni, asa cum nimeni nu stie cu adevarat semnificatia a ceea ce-a creat, acea pictura aparent sinistra si extrem de simpla... ca o stea. Acum, actorul nu zambeste, nici glume nu mai e capabil ca sa spuna. Ii curege-o lacrima incet pe-obraz... e singur in cãmara sa.
  • E iarasi momentul in care nimeni nu mai este cine se crede ca era. Nici cei din jur a prieteni nu mai par, nici viata nu mai este ea.
  • E iarasi noaptea dinspre ziuã, noaptea aceea in care ai vrea.... Nici nu mai zic tot ce ai vrea. Lumea deja interpreta-a in modul cel mai grosolan. Ar zice ca sunt demondat cand vreau traditiile-n primul plan. As vrea valorile ce le consider de valoare, as vrea iubirea aia ca-n povesti, ca-n basem, ea chiar poate exista. Dar n-o lasam, suntem intr-o continua emancipare. Offf, sa dea dracii in ea.
  • E iarasi..... sunt singur, melancolic la fereastra mea. Privesc iar sufletul meu rece aruncat in zapada aceea ce sta sã se dezghete, dar cristalina si curata, murdara doar deasupra unde-ati aruncat voi cu murdar in ea, interiorul e al meu, acolo-i altceva. Albul acela murdarit doar de subspecia de oameni fara de reguli si moarala, poate doar banul - asta ne-a luat moralul, valorile acelea.... ce societate. Praful s-a ales de ea...

1 comentarii:

Anonim spunea...

Ma doare sa te vad asa, trist... :(

incognito

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki