sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Doar mie mi se întâmplă „minuni”.

Și dacă seara de ieri a început minunat, nu pot spune că s-a terminat la fel. Dar s-o luăm pas cu pas, că ajungem inevitabil și la tradiționalele belele. Seara de Vineri a fost un super ok, după ce m-am aruncat în Vibe Caffe la o discuție cu niște prieteni, momente de râs și glume din belșug, am plecat la karaoke. Nimic mai frumos, senzațională seara întreagă.

Dacă la început am înaintat timid la microfon, nu pot spune același lucru și despre următoarele prestări, când eu și un prieten de-al meu am început să ne familiarizăm cu situația, drept urmare cântând câteva piese bune, distracția fiind în toi pentru toată lumea. Am cântat mulți, unii mai bine, alții deloc. Totuși a fost super distractiv. Melodia de final a fost una pe măsura „artiștilor”, fiind cântată într-un grup lărgit, la fel ca în concertele de binefacere. Este vorba de „We are the world”, cântec în care fiecare s-a dezănțuit cum a putut, important e că a ieșit minunat, aplauzele fiind pe măsură. Stai că s-a făcut aproape 5 dimineața, ne-a dat afară :((

Am luat mașina și mi-am dus grupul de prieteni acasă, erau cam toți în aceeași direcție, deci mi-era simplu. M-am cocoțat la volan, am dat drumul la muzică și am pornit. Distracție și în mașină, noi continuam să cântăm de parcă am fi fost la EuroVision, ce să mai zici? Talente nedescoperite. Până la urmă scap de „marfă” și mă îndrept spre casă, schimb CD-ul căci mi-am făcut un CD cu muzică super tare, nici nu începe bine prima melodie și POC. Am luat o groapă de toată frumusețea, între timp rugându-mă să nu se întâmple ceea ce am mai pățit, adica să nu mi se fi tăiat vreo anvelopă, așa cum mi se întâmplase în urmă cu ceva timp am luat o groapă undeva prin spate pe la Obor de mi-a tăiat amândouă anvelopele de pe partea dreaptă. N-a fost deloc draguț să mă duc la 1 noaptea la serivce pe platformă (mașină platofmă, nu vă gândiți la încălțăminte). Trecusem printr-un crater, căci la dimeniunea găurii din asfalt, nu aș putea să-i zic groapă. Mulți se întreabă cum de n-am văzut-o dacă era așa mare, ei... la viteza cu care merg eu, cam greu de obervat gropile din timp, oricât de mari ar fi ele :)))

Dar să revin la gropa de aseară, pfff. Nu trec 5 secunde și deja simt cum mașina trage puternic stânga. Îmi bag urgent pula, mai pe românește, apoi trag pe dreapta. Speram să fi ieșit doar aerul din anvelopă, asta cu toate că aveam experiența anterioară, nici eu nu credeam că s-a întâmplat doar atât. Să vedem totuși ce s-a întâmplat! Îmi arunc mâinile în portbagaj și iau pompa electrică, o conectez și dă-i la umflat. Ei draci, ce să umfle, nici urmă...

Mă resemnez urgent și scot roata de rezervă, sculele pentru a desface-o pe cea deja montată și îmi iau inima în dinți în a schimba roata. N-am mai schimbat în viața mea o roată, dar văzusem la alții, deci teroetic știu cum se face. Între timp sun unul din prietenii pe care-l lăsasem foarte aproape de unde mi s-a întâmplat „fericirea”, pentru a-mi veni în ajutor, măcar prin companie.

Încep să desfac prostiile alea, nici nu știu cum dracu le zice. Prezoane, cred! Greu domnule, parcă le-ar fi strâns nu știu cu ce naiba, bine alea se mai strâng și-n timpul mersului, dar parcă erau lipite, sudate, nu știu. Nu se pune vorba de forță, căci am cât de cât. Nu mi-am petrecut tinerețea cu trusa de unghii în mână, chiar dacă mai fac câte-o „ekebană” din când în când. Vă explic eu într-o zi ce-i aia. Oricum, acum să nu vă imaginați că am tras la sapă, nici chiar așa. Să continuăm...

Până la urmă, reușesc să desfac un prezon d-ăla. Celelalte, sub nicio formă! Între timp apare și prietenul ăsta al meu, pe care-l umfla râsul instantaneu atunci când mă vede, PE MINE, încercând să schimb o roată la mașină. Chinuit, murdar pe mâini și nervos până la Dumnezeu și-napoi, cu toate că eu mă manifest foarte pașnic atunci când mă iau nervii. Nu credea vreodată că mă va vedea tocmai pe mine făcând așa ceva, dar viața te mai pune și la treburi d-astea.

Preia el cheia pentru desfăcut roata ( între timp am aflat că-i zice „coarbă” ) și încercă același lucru, ei draci. Credeți că a reușit? Mmmm nici eu. Între timp, dacă nu era de ajuns, s-a stricat și coarba, acum situația fiind clară. N-aveam nicio șansă! Am pus prezonul ce-l desfăcusem la loc, am aruncat roata de rezervă și sculele în portbagaj, am tras mașina într-o parcare și acolo am lăsat-o.

Mi-am luat „poșeta” și am plecat spre casă, murdar pe mâni de ziceai că-s mecanic auto, supărat și pe gânduri căci nu întelegeam de ce mi se întâmplă doar mie chestii de genul acesta. M-am tot gândit, o fi pentru că neh, mașina fiind foarte grea, atunci când iau o groapă mai aiurea, fizica își spune cuvântul. Am luat în considerare toate blestemele la care cu siguranță m-au pus unii, dar am zis că nu cred în d-astea, totuși... cine știe? :)) Nu știi ce să mai crezi atunci când tot auzi în jurul tău „Eu n-am blestemat și n-am să blestem niciodată, dar să dea bunul Dumnezeu și Maica Domnului....”

Pe final, nu am decât să le transmit responsabililor cu drumurile din București, toate cele bune, multă sănătate și fericire. Un an nou minunat, având speranța că în cel mai scurt timp vor primi preavizul de concediere. Domnului Oprescu îi urez de asemeni un ultim mandat minunat, cu „succesuri„ ca cele ale Elenei Băsescu. Poate într-o zi se va ocupa și de acoperirea gropilor, nu doar de pus faianță pe pereții pasajelor sau de facerea celui mai lung cârnat din lume, chestiile astea chiar nu mă interesează.

0 comentarii:

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki