luni, 15 februarie 2010

La service ca la spital...

Azi am fost la service cu mașina. Un service oarecare din Italia. Parchez și intru. Pentru un moment am crezut că am intrat într-un spital, însă nu mirosea a medicamente, dar nici a alte prostii. În loc de pacienți, mașini. Fiecare mașină în ”patul” ei special, fiecare mașină cu ”doctorul ei”. Îndreptându-mă spre recepție, acolo sunt întâmpinat cu un zâmbet și foarte multă amabilitate. Explic problema, iar domnul de la recepție cheamă, apoi mi-l prezintă pe cel ce avea să fie inginerul mecanic care se va ocupa de mașina cu care am venit.Un fel de doctor personal pentru noul pacient. Un domn ce mirosea a parfum, îmbrăcat cu un halat alb impecabil, mănuși chirurgicale pe mâini și foarte amabil. Ne îndreptăm către mașină să tragă o privire pentru a vedea despre ce este vorba, dar în mână cu niște folii ciudate. Înainte de a face orice pas, îmi învelește scaunul șoferului cu o husă de unică folosință din material similar cu cel din care se fabrică sacoșele și-mi înfășoară volanul într-o folie similară cu cea folosită în bucătărie. Totul pentru a a-mi proteja mașina. Foarte mișto.

Începe diagonisticarea. Mă pune să-i explic ce se întâmplă, când apare zgomotol despre care i-am pomenit, cum se aude, iar apoi îmi cere foarte amabil permisiunea de a face o tură cu mașina pentru vedea chiar el unde este problema... „Si, prego!”

Se întoarce din „cursă”,  apoi îmi cere permisiunea de a băga mașina în „salonul pentru pacienți”. Acum mașina are nu numai „doctorul” ei, ci și ”patul ei special” din salonul plin cu mașini, fiecare locaș pentru mașină fiind dotat cu calculator, imprimantă și LCD. O mai analizează puțin, mai pune două trei întrebări, iar o lanternă dintr-un dulap unde ordinea și curețenia e la ea acasă, apoi  ”doctorul” începe să-mi vorbească despre ”diagonestic”, ce are,  ce înseamnă, cât mai pot merge așa, ce se poate întâmpla, iar dacă aștept, îmi face și o factură proformă. Bineînețeles că vreau să știu cât mă costă, iar domnul „doctor” se îndreaptă către calculator, cerându-mi să-l urmez, și începe calculul, nu înainte de a-mi cere ”certificatul de naștere” al mașinii. Nu durează mult și imprimanta începe să aștearnă tușul pe foi. Îmi înmânează devizul de reparație împreuna cu factura proformă și mă invită să-mi explice ce înseamnă fiecare piesă, etc. Aveam acolo toate informațiile, câte și ce piese, cât costă mâna de lucru, etc. Totul foarte explicit.

După ce termină de explicat, îmi aduce în vedere și când poate fi reparată mașina, dat fiind că nu au în stoc o piesă din cele enumerate, spuându-mi foarte dezamăgit că abia poimâine se poate rezolva. Mare tragedie, în România aștepți și două săptămâni. Mi-am dat accordul, am semnat că las mașina și mi-a fost dată o dovadă cum că am lăsat-o pe mâna lor, dovadă care conținea numărul de km care-l avea mașina la momentul intrări în service, nivelul de carburant din rezervor, etc. Totul într-un mod foarte profesionat.  Totuși, nu înainte de a-mi pune un brelog cu un număr la cheia mașinii, iar apoi pe mașină o chestie de plastic cu magnet la bază pentru prindere pe cupolă.

Ce să zic? Amabilitate cât cuprinde, profesionalism, curețenie mai ceva decât în unele spitale din românia, ca să nu zic de responsabilitate. Pe fișa de evidență a mașinii își pune semnătura inginerul mecanic care a lucrat,  fiind cel ce-și asumă responsabilitatea în mod nominal pentru lucrare, iar mai apoi inginerul mecanic pe toată unitatea de service.

În România, nimeni nu-și asumă responsabilitatea pentru nimic, dar toți îți iau banii. A fost și cazul meu din vara trecută. La o lucrare mecanică efectuată într-un service din București mi-a fost montat greșit un șurub, fapt ce a făcut ca acesta să preseze pe interiorul anvelopei și să o deterioreze, putând chiar să provoace o explozie, iar de aici nenorocirile ar fi curs lanț dat fiind faptul că urma să plec la mare, iar pe autostradă nu aș fi mers cu foarte puțini km/h. Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă îmi exploda un cauciuc din partea din față a mașinii la 150 km/h.  Azi nu mai avea cine să scrie...

Norocul meu a fost că n-am luat mașina mea în acea zi deoarece zgomotul pentru care o dusesem tot nu dispăruse. Proștii de acolo nici nu schimbaseră ce trebuia, dar ăsta e alt subiect. :)))

2 comentarii:

Anonim spunea...

era misto mecanicul?

Stoicescu A. spunea...

Nu l-am analizat din punctul ăsta de vedere, de-o perioadă nu mă mai atrag nici băieții, nici fetele. :))) Nimic!

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki