miercuri, 7 aprilie 2010

Goana după moarte...

A trecut și Paștele de anul ăsta, drept urmare s-au aglomerat și șoselele patriei cu turiști de 3-4 zile pe la neamuri sau prin diverse pensiuni de prin țară. Prima zi și a doua zi de Paște șoselele sunt pline, toată lumea se întoarce acasă. Toți sunt cu burțile pline și nerăbdători să ajungă acasă, așadar se apasă pedala de accelerație mai mult decât airbag-ul poate proteja...

Ce am scris mai sus, este introducerea în mirarea mea cum românii se duc sârguincioși la Înviere, se roagă, cer iertarea păcatelor și așa mai departe, iar imediat la ieșirea din curtea lăcașului de cult încep să înjure, să badjocorească orice normă morală, să nu mai vorbim de cele religioase.  Comportamentul acestora se întinde până în trafic, acolo unde aceștia parcă după „curățarea păcatelor” prin rugăciune, se simt mai pregătiți ca niciodată să înfrunte moarte. Ce naiba, doar acum pot muri liniștiți... unii parcă asta îți doresc.

Vorbesc despre comportamentul în trafic de zi cu zi, însă de data asta (în prejma sărbătorilor pascale) este mai evident ca niciodată că unii sunt inconștienți și își pun viața în pericol. Până aici nu văd nicio problemă, dar în momentul în care atentezi și la viața celorlalți participanți la trafic deja devine și problema mea, a conducătorului auto nu neapărat cel mai corect în trafic, dar ce conduce în siguranță și ce știe ce înseamnă bunul-simț chiar și la volan.

Mă declar indignat de comportamentul șoferilor din România. Vina principală o poartă aceștia, însă pe plan secund este și vina poliției rutiere. Românul s-a obișnuit să nu aibă frica reală a sancțiunilor, astfel având în minte ideea „lasă, dacă mă arde poliția, oricum dau șpagă și scap”. De aici pornește imprundența unora, nu mai au frică de autorități, dar în același timp nu mai au frică nici de moarte.

În România mor anual extrem de mulți oameni în urma accidentelor rutiere, să nu vorbim de cei nenorociți pe viață. Vina? În primul rând vina este a șoferilor, dar dacă ar fi să fac puțin pe avocatul lor, este și vina infrastructurii. De fapt, aceste două cauze se bat pentru locul 1. Dacă am avea autostradă (de exemplu) de la Timișoara la București, mulți șoferi ar conduce în condiții de maximă siguranță și pentru o durată a călătoriei rezonvabilă, undeva la 4 ore pe o distanță de aproximativ de 500 km. În prezent, această rută se face în aproximativ 10 ore.  Câteodată e normală să-i apuce pe unii toți nervii în trafic. Totuși, prin asta nu încerc să justific deloc condusul la limita cu moartea. Sunt total împotrivă. Aș fi un tâmpit dacă aș fi de acord.

În concluzie, conduceți prudent și gândiți-vă că dacă veți conduce agresiv nu veți ajunge decât cu maxim 20 de minute în avans, dar puteți pierde/distruge o viață, mai multe și să răniți multe alte suflete ce așteaptă acasă..

Pe curând...

„Nu condu mai repede decât poate îngerul tău păzitor să zboare”

0 comentarii:

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki