vineri, 4 iunie 2010

Despre coming-out, despre viața mea.

Ni se întâmplă destul de des ca cei din jur să ne bănuiască cu privire la orientarea noastră sexuală, altfel decât a majorității. Nu neapărat din cauza faptului că am fi efeminați sau că nu ne-am fi jucat bine rolul de heterosexuali, ci mai degrabă deoarece au fost momente când intențioant am dat de înțeles că ne deosebim din punctul ăsta de vedere.  Este și cazul meu...

N-am fost un frustrat niciodată. Poate că la început am avut mici rețineri și aveam ceva idei fixe, însă odată cu trecerea timpului lucrurile s-au așezat, iar astăzi privesc ceva mai diferit lucrurile. 

Țin minte, prima persoană căreia i-am vorbit despre orientarea mea sexuală a fost mama. Trecuseră doar vreo 3 - 4 luni de când mi-am dat seama de ceea ce se întâmplă cu mine, că mie îmi plac băieții. Am făcut asta deoarece între mine și cea care mi-a dat viața niciodată nu a fost tăiat cordonul ombilical, în sens metaforic. Fiind o prietenie atât de strânsă, iar eu nu pot să-mi mint adevărații prieteni, i-am povestit mamei mele cu lux de amănunte ceea ce am în suflet. Reacția a fost una extrem de pozitivă, poate una care  mă face să zic că am cea mai modernă și adevărată mamă din lume. A apreciat că am avut încredere în ea și mi-a spus că mă iubește oricum aș fi pentru că eu sunt copilul ei, iar fericirea ei înseamnă ca eu să fiu fericit la rândul meu, nu contează dacă alături de un bărbat sau de o femeie. Sunt vorbe pe care nu aș putea să le uit vreodată, mi-au dat încredere, mi-au oferit stabilitate. 

Cu trecerea timpului am decis să spun și altora. Pas cu pas, atunci când prietenia mea cu cineva ajungea la o anumită maturitate, simțeam nevoia ca persoana să afle. Era un un mod de a testa cât de puternică este prietenia, dar și o acordare de încredere legăturii dintre mine și respectiva persoană. La început a fost o prietenă, a mai urmat una, apoi alta, iar reacțiile au fost tot timpul pozitive. Nu știu dacă a fost păstrată discreția în toate cazurile, dar cert este că lucrurile n-au alunecat pe o pantă abruptă. Să nu vă imaginați că toate prieteniile au rămas frumoase și puternice, s-au mai erotat. Ceea ce pot să spun cu siguranță este că nu orientarea mea sexuală a fost motivul, ci multe altele, chestii ce ar fi intervenit indiferent de faptul că sunt sau nu sunt gay.

De ceva timp am adoptat o altă tehnică. De fapt, e impropriu să-i zic tehnică întrucât pur și simplu am devenit mult mai natural, mai relaxat. Nu (mai) încerc să joc rolul heterosexualului absolut, nu are rost. M-aș minți pe mine, iar asta n-ar face din mine decât un frustrat. Ba chiar mai mult, lasă să se vadă faptul că nu sunt stereotipul heterosexual. Nu vorbesc despre cât de bună e X sau Y, nu povestesc despre aventuri cu gagici, ar trebui să inventez, iar asta nu mă reprezintă. Unii încep să bănuiască, altora nici nu le trece prin cap. Îmi trăiesc orientarea sexuală în intimitatea mea, nu-mi pun ecuson în piept. Ar fi penibil ca după un „salut” și „eu sunt Alex”  să mă apuc să povestesc cât de gay sunt eu. Nu, cine trebuie să afle, cu siguranță va afla, doar că ceva mai târziu, însă doar dacă este cazul și în circumstanțe decente. 

Astăzi observ pe messenger, la status-ului unui prieten și coleg de facultate în același timp, urmtătoare propoziție ”Jesus loves you unless youre gay”. Simțeam de mult nevoia să clarific acest lucru cu el, iar acum a fost momentul potrivit. Dublu-click și scriu „pe mine Dumnezeu mă iubește oricum”. Reacția lui a fost exact cea la care mă așteptam „adică recunoști?. Răspunsul meu n-a întârziat să apară „Pe mine nu m-a întrebat nimeni în mod explicit până acum de acest aspect, că n-ar fi fost o problemă în a formula un răspuns clar. Oricum, fiecare își trăiește sexualitate în privat, fără să-și pună ecuson în piept, cu mici excepții”. A râs și a trecut mai departe, la alt subiect. Voi vedea zilele viitoare dacă sunt schimbări în comportament față de minte, mai ales că din câte informații am eu, nu este chiar un părtaș al persoanelor LGBT, însă are o maturitate în gândire care ar putea să schimbe lucrurile. Viziunea lui despre gay este puțin deformată din cauza unor exemple negative se i s-au perindat prin orașul natal. Chiar sunt curios cum vor evolua lucrurile. 

Să nu-și imagineze cineva că sunt un gay-icon. Chiar deloc. Am câteva persoane apropiate care știu de mine, iar asta pentru că am lăsat eu să se înțeleagă sau le-am declarat-o în mod explicit. Unii au reacționat suprinși ”Alex, ești sigur? Eu nu cred că tu ești gay, nu arăți”, alții au zis că au avut momente când m-au bănuit că aș fi gay deoarece aveam multe fete frumoase în jur ce și-ar fi dorit să aibă ceva mai mult cu mine, dar eu nu reacționam în niciun fel, ci doar eram prietenos, atât. Cert este un lucru, majoritatea prietenelor m-au pupat instant și m-au îmbrățișat imediat ce le-am spus despre orientarea mea sexuală. 

Din punctul meu de vedere, coming out-ul trebuie făcut treptat. Întâi lăsăm societatea să ne cunoască așa cum suntem, ființe cu suflet, cu sentimente. Poate mult mai umani și verticali decât unii str8.

Pe final, am să vă invit să ascultați melodia ”Cercami” a lui Renato Zero. Este una din piesele cu foarte mult substrat pe acest subiect. Chiar dacă știți italiană, mesajul e undeva bine poziționat și destul de sensibil pentru a fi înțeles imediat, e o piesă ezoterică.

10 comentarii:

D. spunea...

Prima data cand mi-am zis ca sunt gay, eram nedumerit. Cu timpul mi-am dat seama ca sunt un om normal, exact ca si tine Alex, exact ca si voi. Majoritatea prietenilor mei nu au nici o legatura cu orientarea mea sexuala, dar intoadeauna au fost atentii la vocabular, la discutii… cel putin cat timp eram eu de fata. Si le multumesc pentru asta.
Am avut un Coming Out relativ usor. Mi-am sunat mama si i-am zis direct. De atunci nu am mai discutat niciodata despre asta. Dar a acceptat situatia, fara regrete si intrebari de parinte.
Uneori vorbesc pe blogul meu despre mine, despre mine ca si gay. Alteori nu o fac. Depinde de starea de spirit.
Nu pot zice ca sunt o persoana foarte cunoscuta in blogosfera, insa foarte multe persoane m-au cunoscut si au vazut in mine un baiat normal, exact ca si ei.
Sexualitatea fiecaruia este ceva ce tine strict de intimitatea persoanei. Sunt un gay mandru! Si mandria asta vine din faptul ca am reusit sa-mi accept orientarea sexuala.

Liviu spunea...

E atât de lung post-ul încât mi-am pierdut ideile. :) Nu, nu e atât de lung, am eu memoria scurtă. :))

1. Aş vrea să am o mamă precum a ta. Mă bucur pentru tine, dar nu te invidiez. Mama e mama mea, aşa cum e, chiar dacă nu o să-i pot spune vreodată despre orientarea mea. Totuşi, vreau să cred că şi-a dat seama până acum şi că într-o zi o să-mi spună să nu mai mă ascund.

2. Nu fac pe str8-ul. Nu mă laud pe la şcoală că mi-am tras-o cu nu ştiu ce tipe, iar ei sunt tipi. Oricum nu îmi stă în caracter să mă laud cu palmaresul meu sexual, cum fac alţii. Dacă cineva ar afla/şi-ar da seama, şi m-ar întreba dacă sunt gay, i-aş răspunde cu un "da". Chiar nu îmi pasă ce crede lumea. Ăsta-s eu şi nu o să încerc să mă schimb pentru că unii sunt încuiaţi.

3. Chestia cu "Eşti sigur? Eu nu cred că tu eşti gay", am păţit-o şi eu.

4. De acord cu punctul tău de vedere despre coming out. De fapt aşa am procedat mereu: i-am lăsat să mă cunoască aşa cum sunt, şi apoi le-am dat "bomba". :D Nu m-a respins nimeni. :)

Stoicescu A. spunea...

@Liviu, Lasă că ceea ce citești rămâne scris, nu dispare. Când scrii comentariul, iei fiecare parte la recitit :))) Poate chiar așa ai făcut :P

Și eu mai fac așa când trebuie să tratez o postare ceva mai lunguță

Liviu spunea...

Taci, nu mă da de gol acum. :))

Stoicescu A. spunea...

@Liviu, Lasă că nu e nimic grav. Așa face toată lumea, atunci când nu reține exact :D

mihai spunea...

Eu am trecut prin mai multe etape. În prima conştientizam că sunt homo, dar respingeam ideea adânc în subconştient. Apoi am început să meditez profund la tema homosexualităţii, să judec lucrurile pornind de la homosexualitatea mea. Dar aşa-numita acceptarea era tot doar la nivel teoretic. Apoi am polemizat câţiva ani buni cu homofobii pe bloguri, având o atitudine reprobatoare şi faţă de o parte a gay-ilor stereotipizaţi. În cele din urmă, a început să mă dezguste totul. Am impresia că am devenit asexual. Nu mă atrage ideea unei relaţii sexuale ori de dragoste, şi mă simt bine singur, fără sentimente. Nu regret că am scăpat de proiecţiile minţii înfierbântate altă dată de hormoni, care acum s-a calmat şi nu mai tânjeşte după aventuri erotice.

Anonim spunea...

Uhhh Mihai... cred ca ne asemanam putin...

Alex... Pai tu duci o viata usoara atunci... :)

incognito

Stoicescu A. spunea...

Nu duc o viață ușoară neapărat, nu îți aduce fericirea simplul fapt că sunt oameni care te înțeleg, e nevoie de mai mult decât atât. Ai nevoie de cineva lângă ca să te facă fericit, etc.

Bine, nu pot să mă plâng. Nu duc o viață grea, chiar deloc. Totuși, fiecare doarme cum își așterne. Dacă nu rișiti niciodată nimic, nu vei câștia niciodată nimic.

mihai spunea...

În cazul meu, nu se pune problema riscatului pt că chiar nu-mi mai doresc o relaţie, sentimente, dragoste, sex etc. Nu că mi-aş fi programat-o prin puterea minţii ori a voinţei. Pur şi simplu am constatat că aşa simt. Şi nu e rău deloc. Nu o resimt ca pe o lipsă, o deficienţă. E o stare de echilibru, de împăcare cu mine însumi. Şi dacă e să mă compar cu cel care am fost acum câţiva ani, prefer varianta actuală.

Anonim spunea...

Aham... La mine sta asa treaba:

Eu nu cunosc personal si nu am cunoscut niciodata oameni gay ...
Desi dorinta sexuala am in mine, de a face sex de exemplu..., mai bine nici nu ma gandesc asupra acestei posibilitati...
Totul se datoreaza partii ''dogmatice'', cred...

Nici pe mine nu ma doboara absenta sexului in viata mea... Mai mult as avea nevoie de prieteni adevarati, cu care sa ma simt bine, cu care sa pot discuta fiecare amanunt care ma amageste acolo in interiorul meu...

@Alex, da e important sa ai pe cineva langa tine, cu care sa te intelegi foarte bine...
Eu nu am avut niciodata un asemenea om... :(

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki