joi, 1 iulie 2010

Păcatele mele...

A fost una din zilele în care m-am trezit la ce oră am vrut sau, mai bine zis, când nu am mai avut somn.

Am deschis geamul. E primul lucru pe care-l fac de fiecare dată, fie că e vară sau iarnă. Să aerisesc și să iau pulsul vremii aș zice că e rațiunea, însă a devenit și un instinct. În fine,  soarele strălucea plaid într-un colț, dar nu m-am lăsat intimidat.

Mi-am pus zâmbetul pe față și m-am îndreptat lent și plictisit către toaletă pentru a îndeplini procedurile de dimineață. „Nu, nu am chef să mă spăl pe față!” și nici n-am făcut-o, s-a întâmplat undeva mult mai târziu.

Ceva îmi lipsește! Mmmda, am nevoie de muzică. Pornesc calculatorul și culmea, nu știu ce melodie să-mi pun, eu care știu atâtea... Nu mai contează, să cânte, oricum sunt dependent. Dacă nu cântă măgăoaia, mă apuc să cânt eu de nebun. Trecem mai departe. Deschid mess-urile, oficialul și id-ul pentru lumea pestriță, iar apoi plec de la birou...

Îmi dau seama că mi-e foarte sete. Tot lent, nu cumva să obosesc, mă îndrept către bucătărie și-mi potolesc setea.  Prin gând îmi mișună rețeta aia de care-mi pomenise mama ieri. Offf, iar n-am fost atent, nu mai rețin cum era, dar impovizez eu, că doar mi-s băiat mare.

Pe masa din bucătărie zac noi-nouțe două cărți frumoase. Trebuie să învăț! „Nu, azi nu este ziua potrivită”, mă mint singur și revin la calculator. Verific două treci chestii, arunc o privire prin Monitorul Oficial să văd dacă au fost promulgate niște legi, iar apoi revin în bucătărie.

Ce gătesc? Mi-e foame! Rețeta de la mama o las pe mâine, mi-e poftă de humus libanez. Nu am ce-mi trebuie, deci cobor la magazinele de la parterul blocului. Dilemă:  cu ce mă îmbrac? Nu, chiar n-am chef de aranjat, oricum nu mă vede nimeni până la parter. Arunc pe mine la repezeala niște țoale necălcate și cobor agale. Părul nu-i aranjat, dar cui dracu îi pasă?

Lumea se uită ciudat la mine, e ora 2:00 PM și eu abia m-am trezit. Se vede după moacă, după mers, după privire. Nu-mi pasă, eu vreau humus! Degeaba, din 3 magazine, niciunul n-are năut, nici lipie. Pfff, nici măcar la rahatul ăla aranjat frumos a lu`Patriciu, cum dracu îi zice... MIC.RO (angajații sunt la fel de aroganți ca patronul).

Urc ofticat la mine-n intimitate și mă apuc ușurel de rețeta povestită de mama. Gătesc și apoi mănânc cu gândul la humus. Chiar mi-e poftă! Mă satur și parcă mi-e sete iar. Un gând diabolesc îmi spune: ”ce-ar merge un pahar de Cola rece!”.

Intru într-o ședință extraordinară cu mine și decid ”Azi îmi bat joc de trupușorul meu. Beau Cola și nici la sală nu merg. Uite așa, că am eu chef”. Iau doar 6 lei și cobor. Wow, ecleruri! Arată senzațional, iar dacă tot îmi bat joc de corpușor, să-l batjocoresc bine de tot. :D  Îmi dau seama că sunt un tâmpit pentru că am luat decât 6 lei la mine.

Fug din magazin ca un psihopat, fără ca să zic nimic. Ajung în casă, iar de data asta îmi iau 50 de lei la mine, cine știe ce dracu mai văd și mi se face poftă. De obicei nici măcar nu mănânc dulce, dar azi parcă diavolul a stat la colț. Revin. Cumpăr ecleruri, cumpăr suc și urc la domiciliu.

Liniște, vă rog! Extaz! N-am mai mâncat un ecler de foarte mult timp. Cu câte o Cola am mai păcătuit, dar neh... n-a murit nimeni, cred!

Pauză. Nu vă uitați, e timpul să fac un duș! E minunat să nu te grăbească nimeni, să nu trebuiască să fii gata în 10 minute pentru a ajunge nu știu unde...

Revin! Un prieten îmi scrie pe mess. Mmmda, am un mic conflict. Acum ceva zile a cam greșit într-o anumită abordare, iar acum mă acuză că sunt serios și ciudat. Eh, așa se întâmplă când unii încearcă să te abordeze de pe poziții superioare și au tupeul să-ți zică să taci pentru că ești mic... Poate nu e neapărat plăcut să îți impui să fii rece cu cineva, dar trebuie să le arăți oamenilor că au greșit într-un fel sau altul vis-a-vis de tine.  În fine, s-a retras repede. Ca un copil ce-și ia jucăriile și pleacă.

Plouă. Azi chiar nu mă afectează. Vreau să aud sunetul ploii cât mai mult, e atât de relaxant! Altădată intram în depresie dacă ploua, azi nu mă atinge cu nimic. Sunt imun la orice. E ziua mea în care sunt rupt de orice realitate sau fals. Trăiesc în globul meu de cristal...

Pauză în timp... (diverse)

Ei, pe dracu! Nu eram în niciun glob de cristal. Gândurile și amintirile au năvălit peste mine (vezi, dacă am lăsat geamul deschis). Mă gândeam că e atât de dureros să-ți lipsească ce nu ai avut niciodată. Să pari tâmpit (cu sens metaforic), când de fapt un singur lucru ți-ar aduce liniștea.

Pauză în timp... (diverse)

Iar e târziu și eu nu dorm! Cola își face efectul, la fel și eclerul.
La fel și geamul deschis...

8 comentarii:

anelise spunea...

tu nu dormi la ore din astea?? uff.. faza cu eclerele nu se va mai intampla prea curand nu?? ;))

Anonim spunea...

adica si eu sunt chestritz in viziunea ta? hmmmm, cool:))

Stoicescu A. spunea...

Da, și tu ești cred. Nu prea știu cine ești, nu te-ai semnat. :)))

Nimeni` spunea...

Am văzut banner-ul tau pe un blog. Can i get it?

Stoicescu A. spunea...

Sigur că da. Am mai multe variante, dacă ai nevoie de alte dimensiuni, vezi că ai id meu de mess la „contact”.

:P

Nimeni` spunea...

Interesantă zi ai avut.:)

memori3s spunea...

imi iau ecler, clar!

niciodatadeajuns spunea...

faina postare!

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki