luni, 8 noiembrie 2010

Mai sincer ca niciodată.

Astăzi, ca și ieri, la fel ca în urmă cu o lună și chiar mai mult, am o singură teamă. De fapt, ea persistă de ani de zile. Mi-e teamă că mama e singura ființă ce mă cunoaște cu adevărat, restul fiind doar zâmbete reci care nu mi-au pătruns niciodată în suflet pentru a mă descoperi. Pe unii nici măcar nu-i interesează, iar pentru asta nu-i condamn. Sunt persoane ce s-au ghidat după aparențe, însă care „refuză” să privească omul acela atât de dur câteodată, însă de-o fragilitate înspăimântătoare.

Mă uit în jur, analizez percepțiile celorlați vis-a-vis de omul Alex. Sunt atât de eronate, atât de opuse realității încât mă întreb dacă nu cumva sunt EU cel mai tâmpit labirint social. Încep să mă consider un om defect, nepotrivit tabloului în care ne aflăm. De aici decurg multe altele...

Eu sunt acela care vine, glumește și îi binedispune pe alții, care apoi pleacă și revine în nefericirea lui, în lumea lui neînțeleasă de mulți, sunt acel perfecționist frustrat, chiar dacă totul pare perfect. Etichetați-mă și de data asta!

Mi-am construit o lume paralelă cu cea reală, ceva ideal. O lume unde oamenii sunt mai buni, unde cu toții vedem dincolo de aparențe. Un paradis unde vorbele melodioase și valorile umane sunt mai prețioase decât o pereche de pantaloni de la Zara. Un glob de cristal unde prietenii nu sunt doar accesorii de purtat la ocazii ce mai apoi sunt aruncate în sertar. Și aș putea să vorbesc zile întregi despre asta... Totuși, când revin cu privirea în locul care mă aflu, nu pot să zic decât că „nu vreau să fiu transformat într-un balaur urban”.

Revin pe pământ! Criticați-mă! Etichetați-mă! Ignorați-mă! Bârfiți-mă! Arătați-vă veninul! Arătați-vă superficialitatea! Comportați-vă artificial. Spuneți că sunt nebun! Lingușiți pe cei ce vă pot oferi Luna! Purtați-mă în derizoriu. Fiți snobi, că vă stă bine al dracului! Important e să aveți curajul să vă priviți seara în oglindă, și nu pentru a demachia! Analizați-vă apoi!

Vă convine unde s-a ajuns în zilele de astăzi?
Oricât machiaj ne-am pune, unele lucruri nu se pot acoperi niciodată...

Sper ca oglinda voastră să nu arate ca poza ce-o vedeți în articol, iar de această dată nu mă refer la fizic sub nicio formă.


Încontro ne îndreptăm, dragi români?

6 comentarii:

Anonim spunea...

aham... da, din pacate nu ne ramane decat frustrarea... celor idealisti

si da, oamenii sunt prea superficiali pentru aomenii profunzi ca tine... si ca mine...

am iesit azi, de fapt acum 2 ore la plimbare, singur (ca de obicei) si m-a lovit o adiere atat de placuta...
nu am simtit aceasta atmosfera frumoasa de ani lungi... m-am bucurat pentru natura... :)

e atat de nasol ca lumea e asa cum e... acele masti de 2 lei... daca ar cadea odata... - cred ca am fi cu totii fericiti :)

tare as vrea sa traiesc intr-o lume sincera ... :) - dar asta ramane doar de domeniul dorintelor... se pare...

asta e...

asa devine un om, treptat, unul apatic...

poate or veni si ziua noastra, celor mai profunzi, odata... poate nu...

insa eu astept acolo inauntru, oricat de deznadajduit ar fi...

incognito

Anonim spunea...

Hmmm.... Totusi pentru a putea fi autentici in adevaratul sens al cuvantului, ar trebui sa fim noi cei care sunt asa in primul rand. Alex, de ce nu lasi tu masca jos si sa fii asa cum esti tu? De ce trebuie sa fii mereu vesel pentru altii? De ce nu poti avea si tu starea ta fara sa astepti ca altii sa te inteleaga? Eu am incetat de ceva vreme sa ma mai ascund in carapacea mea cand ajung acasa.... Am inceput sa zic: "Nu, azi nu sunt bine si vreau sa intelegi si sa respecti asta. Azi am nevoie ca tu sa fii acolo pentru mine si sa ma sustii. " E greu sa recunoastem in fata unor oameni ca nu suntem bine, pentru ca asa cum ai lasat si tu de inteles, ne este oarecum frica de etichetare si de catalogare. Cine este acolo sa te inteleaga si sa te iubeasca asa cum esti, indiferent de starea pe care o ai, acea/acele persoane sunt pentru tine, restul sunt doar in aparenta.
Acorda-ti timp tie in primul rand sa fii cine vrei sa fii, sa fii asa cum vrei tu sa fii fara sa te mai gandesti la ce vor spune ceilalti.... :)

Samsara

Nymphetamine spunea...

Permite-mi sa intreb: de ce regreti ca "sunt doar zambete care nu ti-au patruns niciodata in suflet pentru a te descoperi?"
Lumea e prea malefica pentru a-ti lasa sufletul la vedere.

vio spunea...

Odată erau prietenii care împărţeau bune şi rele,azi toţi purtam o masca şi puţini ştiu să citească dincolo de ea sau nu-i interesează....Generaţia tânără a pierdut pe drum valorile morale si totul se rezumă la cum eşţi imbracat si câţi banii ai in buzunare....Lumea e perversa şi rea.

anelise spunea...

poate ca ceilalti vad doar ce le arati tu.tu esti cel care poarta masca aceea in fiecare zi si ti-o scoti cand esti tu cu tine. cam toti facem asta si nu e bine...

Anonim spunea...

Hello

N-am mai comentat de mult pe aici, cred ca de prin septembrie cand te-am intrebat cum era vremea in Anglia, dar citesc blogul din cand in cand...

Foarte frumos ai scris :) Cred ca toata lumea a trait, macar o data, senzatia respectiva.


Numai bine :*

Mia

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki