miercuri, 6 aprilie 2011

„Unde ni sunt visătorii?”, de Alexandru Vlahuță

Nu știu dacă ar fi fost interesat să vă redau poezia în totalitate, pentru că pe mulți v-aș plictisi, fiind foarte lungă, aș că am decis să vă prezint câteva fragmente care-mi plac mie foarte mult, cei interesați de varianta integrală putând s-o citească printr-un click aici.

Și citesc, recitesc și mă mă minunez cât de valabile sunt și astăzi; versuri scrise de Alexandru Vlahuță în urmă cu mai mult de o sută de ani, sub numele „Unde ni sunt visătorii?”, arată iubirea nemărginită de țară, sub o realitatea tristă și revoltătoare. Sunt mult prea frumoase versurile acestea, prea adânci pentru noi, care am uitat să mai oferim speranțe...

(...)
Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,
Chipuri palide de tineri osteniţi pe nemuncite,

(...)
Tu, artist, stăpânitorul unei limbi aşa divine,
Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine,
Orizonturi largi ş-atâtea frumuseţi necunoscute,
Te mai simţi atras s-aluneci pe aceleaşi căi bătute,
Să-ţi adormi şi tu talentul cu-al dezgustului narcotic,

Ca în propria ta ţară să te-arăţi străin, exotic?...

Cum, când eşti aşa de tânăr, e o glorie a spune
C-ai îmbătrânit şi sila de viaţă te răpune,
Că nimic pe lumea asta să te mişte nu mai poate,
Că te-ai zbuciumat zadarnic şi te-ai săturat de toate?


Ştii tu încă ce-i viaţa? Ai avut tu când pătrunde?

Nu problemele ei vaste, încâlcite şi profunde,
Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă,
Când atâtea-ţi schimbă vremea c-o bătaie de aripă,
În vertiginosul haos de privelişti, ce te-nşală,
Sub imensa şi eterna armonie generală?...

Eşti de-abia în pragul lumii. Ţi-i aşa de sprinten gândul.

(...)
Dar când m-am uitat în juru-mi ş-am văzut că e o boală,
Şi că toţi începătorii, de abia scăpaţi din şcoală,

Ofiliţi în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor,

Îşi zădărnicesc puterea, focul tinereţii lor,
Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite,
Desperări de porunceală şi dureri închipuite

(...)
În campania aceasta mare şi neîntreruptă,
Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor,
Să arunci celor ce-aşteaptă de la tine-un ajutor,
Jalea şi descurajarea cântecului tău amar,
Şi să-ţi cheltuieşti puterea celui mai de seamă dar,
Ca să-i faci mai răi pe oameni, şi mai sceptici, şi mai
trişti?
Asta vi-i chemarea sfântă de profeţi şi de artişti?...
Unde ni-s entuziaştii, visătorii, trubadurii,
Să ne cânte rostul lumii şi splendorile naturii?

(...)

Și dacă vreți o recitare excepțională a poeziei, sigur că Florin Piersic este omul potrivit pentru a face acest lucru. Mare talent! Adorabil!

2 comentarii:

florin ghituica spunea...

Esti primul dupa mult timp care mai face referire la poezie . Dar este bine sa nu te-ndepartezi foarte mult in postari si comentarii de soarta existentiala si psihologica a comunitatii lgbt din Romania - este o sugestie . Poti face o paralela de exemplu intre ,,unde ne sunt visatorii ?,, si acele persoane gay care sunt mai sensibile si mai visatori . Nu este tocmai ok sa pluteasca un aer de pesimism generalizat peste postarile tale . Esti tanar si visator ,apoi trebuie sa debordezi de optimism . Nu lasa indoiala sa te stapaneasca ,si gandeste-te ca societatea produce victime pe banda rulanta si pe oricine ai intreba de sanatate iti raspunde de fapt de ranile ce le poarta-n suflet . Un tanar gay visator este un peisaj de vis pentru oricine simte cum vibreaza sufletul nostru,pe aceasta concentreaza-te .

Stoicescu A. spunea...

Mă concentrez pe ce vreau eu. Nu-mi stabilește mie nimeni politica postărilor. E blog-ul meu, eu decid.

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki