sâmbătă, 4 iunie 2011

Pentru că ăștia suntem

Subscriu și eu celor spuse de Alex aici. Încep prin a vă relata dialogul dintre mine și o cunoștință din comunitatea noastră atât de strâns legată.

Ne-am întâlnit noi frumușel pe un hol, ne-am salutat și după ce ne-am aruncat „Ce faci?”, „Bine fac, uite ...” asta și asta, apoi mă întreabă el „Vii mâine seară (adică sâmbătă) la petrecerea de final?”. Stau să mă gândesc, pentru că nu știu dacă îmi permit și îi zic că „Depinde de situația de acasă.”. Apoi mi se spune „Ești nașpa, cum să pierzi petrecerea anului?”.


Sunt astfel mai importante destrăbălarea, dansul și frecarea de toți ceilalți participanți decât precursorul petrecerii, marșul, de exemplu, să-nțeleg? Deși blamat de mulți, chiar și membri ai comunității, eu personal consider marșul diversității poate cea mai importantă manifestație prin care ne aducem aminte nouă înșine și totodată celorlalți că suntem și noi oameni, că în trecut am fost omorâți, bătuți, închiși pentru ceva ce nu am ales (sau ba da?) să fim și că nici în prezent nu ne sunt recunoscute anumite drepturi. Poate oi fi eu mic și naiv, dar asta cred. Parcă noi ne cream lumea în care trăim, parcă trebuia să ne permitem să visăm ca să putem realiza ceva. Stând în banca noastră și așteptându-i pe alții să facă ceva pentru noi nu va face așteptarea noastră mai scurtă.

Revenind la atitudini, mă întreb de ce nu am fost întrebat dacă merg la proiecția de film sau la recitalul cu arii din operă din acea seară, în schimb? De ce nu am fost întrebat orice altceva, dacă am fost la vreo activitate, dacă m-am mai văzut cu cutărescu? Răspunsul meu e un mare meh.

Sala a fost plină la Recital (care, permiteți-mi să fac o paranteză, a fost minunat! Am rămas frumos impresionat de el), dar ținând cont că la film nu erau mai mult de 40 de scaune, e rușinos să vezi că nici măcar jumătate din sală nu se umple. Deși vineri seară am observat un număr mai mare de spectatori, în celelalte seri, numărul participanților a fost dezamăgitor. Unde sunt toți gayii ăia care stau și mănâncă Romeo pe pâine?

Cât despre Gay Fest-ul din anul acesta, deși am fost aproape pe jumătate absent de la el din cauza unei călătorii, pot spune că a fost o experiență minunată pentru mine, atât cât a fost, și probabil că cei care au fost și la socializări (la care eu am lipsit, din păcate, din motive personale) sunt în mare parte tot cei care au fost și la celelalte activități sau mai fură și în serile precedente. Căci defilăm doar cu cei care au cheful și timpul să-și aducă aminte că acest festival e făcut în primul rând pentru o comunitate din care fac și ei parte.

Să vă mai întreb dacă mergeți azi la marș? Deși sper să mă înșel, răspunsul e de prisos, iar asta o vom vedea cu toții diseară.

0 comentarii:

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki