sâmbătă, 30 iunie 2012

Parada Gay 2012 - La vremuri noi, la fel ca ieri.

Același circ ieftin (făcut de unii) amestecat cu aceeași abordare primitivă din partea presei; la asta asistăm în fiecare an în perioada Gay-Fest-ului care, fie vorba între noi, este stricat tocmai de ziua și momentul paradei gay. O paradă ca într-un glob de sticlă, izolată de jandarmi și homofobi - acești oameni care mai ieri zăceau drogați pe străzile din centrul istoric, ei sunt cei care astăzi vin să ne vorbească despre „normalitate”.


Ce cuvânt frumos - normalitate - sper să nu asistăm într-o bună zi la normalitatea celor care o aclamă atât de mult astăzi, căci triste ne vor fi zilele. Droguri, băutură și cum să futem și noi ceva diseară (altceva în fiecare seară), cam așa arată normalitatea ălora care vin să protesteze contra homosexualilor. De-ar fi măcar ei parte a normalității pe care o invocă, dar nu e cazul...

În societatea noastră, așa cum o văd unii,  normal este ca femeia - această figură angelică a familiei - să primească un pumn, o palmă de la soțul venit beat acasă, fie prea stresat de condiția alcoolistului fără sursa de beție, că sărăcia e mare, iar femeia e de vină în toate. La fel, tot în normalitatea românească se încadrează și vânătăile plodului care a îndrăznit să aibă o discuție în contradictoriu cu tatăl - omul acela plin de învățături, de înțelepciune, care este dator să transmită experiența vieții sale descendenților, dar acestea sunt vise. Ce exemple de normalitate mai are societatea noastră? Acestea?  Nu, vă rog! Prefer să fiu eu cel anormal decât să ajung într-o zi parte la normalitatea românească. Să fiu eu parte din masa populației, aia analfabetă care se uită la Capatos? Nu, mulțumesc! Lăsa-ți-mă dracu' în pace!

Și cum toate problemele din țara asta s-au terminat, chiar Biserica a găsit de cuviință să elimine ultima   hibă a societății -  homosexualitatea. Ce jenant! N-am văzut în viața mea un marș organizat de către Biserică contra violenței în familie, contra condiției femeii în familia românească, contra sclavagismului la care sunt supuși unii copii - vai de mama lor - obligați să-și întrețină ei familia, nu familia pe ei. Toate acestea, dar și altele, sunt promovate tacit de către Biserică, sunt încurajate prin tăcerea sfâșietoare pe care Prea Înalții nu se sfiesc să o aibă, că viața e prea frumoasă în limuzine de lux pentru a te coborî la problemele sărmanilor credincioși. N-am văzut un marș contra unei modificări idioate a unei legi, dar am înțeles: homosexualii sunt marea problemă a țării!



Și revenind la ale noastre, ziceam de abordarea primitivă a presei. Se presupune că aceasta are rolul de a proteja democrația, dar și de a educa populația, de a o informa. Dar cine să o facă? Cine? Când circul și scandalul se vând atât de bine, când contorul banilor se învârte nebunește la afișarea unui țigan rujat strident, îmbrăcat în rochie de catifea în plină zi, la 30 de grade.

Mass-media nu se sfiește să arate doar aceste exemple nefericite, care sunt și ele acolo, că orice pădure are uscăturile ei, dar să fim înțeleși că totuși reprezintă excepția, nu regula. De datoria cui este să trimită pe ecran imagini cât mai obiective din această nefericită paradă? Nici măcar televiziunea de stat nu-și face treaba și mănâncă bani de la fiecare dintre participanții de acolo, lunar.

Și trebuie știut clar că mulți dintre cei care sunt acolo sunt oameni în regulă, care plătesc taxe, cu familii, cu slujbe, care muncesc și își văd liniștiți de viața lor, de necazurile și problemele cu care ne confruntăm o țară întreagă. Acele nefericite exemple pe care majoritatea le văd la televizor, atât de promovate, nu sunt, așa cum spuneam anterior, decât niște excepții. Dar ce să înțeleagă o țară întreagă atunci când i se vorbește de „Parada Gay”, dar i se arată doar travestiți și transsexuali? La fel și în articolele din presa scrisă, clasic sau online, văd titluri despre gay și așa mai departe, dar sunt afișate poze cu travestiți rujați și îmbrăcați jenant. Aici intervine modalitatea aia primitivă de a-ți face meseria de om al presei. Unii dintre cei care scriu pe la diferite ziare nici măcar nu au avut curiozitatea să afle care-i diferența între un transsexual și un travestit, dar se apucă de scris zeci de articole despre gay, fără a fi discutat vreodată cu cineva din această categorie.


Mai sunt și jurnaliști în regulă, oameni care chiar își fac treaba ca la carte, însă prea puțini și deloc stimulați în a-și continua modul profesionist de lucru. Pe șefii lor îi interesează tirajul, nu cât de obiectiv au prezentat un eveniment sau o categorie de oameni. Așa-i în țara circului, se vinde mai bine un ziar pe a cărui prima pagină stau doi băieți cu fustă, rujați și cu machiajul curs decât o imagine decentă cu titlul de bun-gust.

Și nu vreau să fiu înțeles greșit; nu am nimic împotriva transsexualilor sau a travestiților, însă am o repulsie față de prostul-gust, față de țățismele alea jenante, care mai vor și spectacol de amorul artei și nu acasă, ci în fața camerelor de luat vederi, să le vadă o țară întreagă. Acest prost-gust mă deranjează în cazul oricărei ființe umane, indiferent de orientarea sexuală (vezi „divele” care se perindă pe la Capatos, etc.). La fel, am văzut în viața asta travestiți și transsexuali de-ți venea să le săruți mâna, de un bun-gust și bun-simț cum rar mai găsești și în cazul femeilor, dar pe acestea cine să le vadă? Noi avem ochii doar pentru scandal, că suntem un popor balcanic, căruia-i place păruiala.

Revenind la Parada Gay în sine; consider că aceasta nu trebuie să aibă loc deocamdată și nicidecum în forma actuală. Eclipsează o săptămână întreagă de evenimente culturale, ce se țin an de an și pentru desfășurarea cărora își depun munca o serie de oameni, care o fac cu pasiune, iar parada în sine consider că le strică munca, dar în fine.

Totodată, sper deosebire de anul trecut, când Gay-Fest-ul a fost organizat exemplar, anul acesta partea de comunicare a lăsat mult de dorit. Gay Fest 2012 pare a fi un eveniment strict al organizatorilor, făcut doar pentru ei, un fel de petrecere privată, pe când Gay Fest 2011, când PR al organizației Accept era Bogdan Istrate, a fost organizat exemplar.

Mi-aș fi dorit să văd și anul acesta un eveniment cel puțin la fel de bun ca cel de anul trecut; nu am avut noroc. În fine, e o părere strict personală, pe care nu am pretenția să o accepte cineva, dar știu foarte bine cum am colaborat cu Bogdan Istrate, cum fiecare acțiune de cadrul Gay-Fest era prezentată pe larg; rețin zecile de mail-uri schimbate în vederea promovării evenimentului, iar asta nu s-a întâmplat doar cu mine, ci cu toată lumea care deținea un blog sau cu cei care colabora din presă. Sunt atâtea de spus.

Pe final, am o singură curiozitate:

Ce procent din populația LGBT din România își dorește cu adevărat Marșul Gay?











6 comentarii:

Un gay spunea...

Marsul GayFest 2012 este editia cu cel mai mic numar de participanti de cand se organizeaza, din ~150, maxim 80 erau gay. Promovarea a fost proasta, Accept preferand sa colaboreze doar cu un partener din mediul gay, adica 'Eu sunt, tu?', practic cele 2 organizatii si-au organnizat intre ele o iesire cu membrii acestora.

Trebuie schimbat conceptul acestui mars; inca mai sper la ceva de genul cum se organizeaza in Anglia, Amsterdam, Italia, Brazilia...asta probabil peste cativa zeci de ani.

Anonim spunea...

Exact peste cativa ani! In cazul Rromaniei, vreo 40-50!

Anonim spunea...

Solutia este intr-un Ong LGBT facut de gay si condus de gay. Accept are 50/100 membri. In loc sa fie membri toti gay din Romania. Un Ong isi reprezinta membri, pe aia 50/100 membri.

Ioana spunea...

Nu ai mai scris de ceva timp pe blogul tau, astept sa revii cu noutati

Anonim spunea...

La un asemenea mars se pot duce acei gay care chiar nu au ce pierde. Eu unul, care nu sunt out si nu mi-am propus sa fiu in urmatoarea vreme, as pierde totul. Si in fond pentru ce sa fiu la mars? Nu am pentru ce lupta, si asa sunt surprinzator de nemultumit de calitatea slaba a celor care ne reprezinta.

Gay de calitate la mars, in Romania, nu veti vedea multi ani de-acum incolo.

Anonim spunea...

nici eu nu sunt de acord cu marsul gay, mai ales in romania..nu aici, nu acum. daca lucram la asociatia accept eu ma implicam profund ptr comunitate. Nu stiu ce fac cei de acolo exact la cati bani primesc de la fondurile europene. In fine. Eu as baga banii aceia in reclame, reclamele acelea gen: "consumul excesiv de alcool...bla bla"..si as spune idei mici, fraze gen: homosexulitatea nu este o boala, homofobia da. sau : acceptati-va copiii, a fi gay este ceva normal. si multe alte exemple, sa le deschidem mintile taranilor, oamenilor inculti, limitati. Asta ar fi cea mai buna metoda de a schimba perceptia si a implementa faptul ca fi gay nu este nimic anormal.

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki