joi, 28 iunie 2012

Teatru: Îngeri în America, în regia lui Victor Ioan Frunză.

Poate că ar fi trebuit să scriu încă din toamnă despre aceasta, însă din diferite motive nu am reușit, ceea ce îmi displace puțin. Spun „din toamnă” deoarece în perioada aceea se juca piesa de teatru despre care am să vorbesc și care sigur ar fi plăcut multora, astfel putând să vadă și alții cu proprii ochii. Îmi pare rău, poate o vor relua cei de la teatru, iar cei interesați vor avea o altă ocazie de a vedea ceva frumos, chiar dacă dramă. Din câte am înțeles, a fost jucată chiar și-n luna Mai a acestui an.

Și vorbesc despre o piesă de la care nu am avut mari așteptări, însă a cărei primă parte m-a făcut să îndur frigul de afară și-n ziua din urmă pentru a ajunge și la partea a II-a. Este vorba despre piesa de teatru „Îngeri în America”, în regia lui Victor Ioan Frunză, ce s-a jucat la Teatrul Metropolis din București, în două părți în două serii diferite.


Și după cum spuneam, piesa este împărțită în două părți, prima fiind numită „Sfârșitul lumii e aproape” (2h 30 min), iar a doua „Perestroika” (2h 45 min), făcând deliciul publicului două seri la rând. Aceasta a fost scrisă de către Tony Kushner, iar în toamna anului trecut a fost jucată pentru prima dată în România. 

Piesa atinge subiectul homosexualității din America anilor '80, atunci când virusul HIV începea a face ravagii (vezi istoric aici), ajungând la probleme existențiale de realitate a divinității, de metabolizare a apropierii morții, de acceptare a sexualității, în tematică intrând și problematici ce țin de etică, cultură politică și religioasă, toate acestea într-un amestec foarte bine proporționat. Chiar și așa, piesa nu este deloc rigidă cum poate părea din descriere, ci va reuși cu siguranță să te farmece, să te aducă în sală și pentru partea a doua. Nu știu de ce, dar devii un mic masochist venit la „a fi chinuit” iarăși, a doua oară, din propria inițiativă.

Nu este genul de piesă de la care să pleci indiferent, fără a medita la unele lucruri referitoare tine, la trăirile personajelor, la zilele de astăzi, observând cât de mult nu s-au schimbat vremurile. Tot așa,  nu este tipul acela aceea de piesă care te poziționează în situația unui simplu spectator, ci mai degrabă te face complicele ei, te subjugă subiectului și-ți aruncă elementele senzoriale în scenă; și se joacă cu ele.

Cu siguranță, așa cum a fost pusă în scenă de către Victor Ioan Frunză și așa cum a fost jucată de către actori, minunați de altfel, piesa te trezește la realitate de nu te vezi. Scoate visătorul de tine și-ți pune „moartea” pe masă, la analiză. Devii victimă, agresor și complice pe rând, fără ca tu să-ți dorești să fii una dintre acestea. Simpla ta prezență e de ajuns. 

Uneori, mai ales în momentele acelea extrem de tensionate, îți vine spui „Gata, terminați!”. Sunt exact punctele acelea fierbinți, în care vezi realitatea, observi cât e de crudă, iar țipătul ce parcă nu are a se termina nu face decât să-ți „toarne acid pe rană”. 

Sigur, aș putea scrie despre piesă foarte mult, însă pentru cei interesați soluția rămâne jocul de teatru atunci când va mai fi pus în scenă. Aș putea zice că este un fel de lecție de viață, pe care o putem învăța pe pielea altora, însă cu simțurile noastre, într-un timp limitat și fără efecte negative în viața reală cotidiană. Recomand piesa cu căldură, chiar dacă unora li s-a părut ușor agresivă pe alocuri. Eu zic că tocmai acele șocuri ne trezesc din amorțire. Au fost momente când îmi venea să intervin, când aveam pielea ca de găină, dar cum spuneam și mai sus, m-am întors și a doua zi ca un masochist, dispus să trăiesc durere presărată cu umor fin. 

Oricum, pentru cei care nu mai au răbdare până la repunerea în scenă a piesei, există varianta ecranizată, ce a rulat în anul 2003 pe HBO,  care e puțin diferită din câte am înțeles (eu am văzut doar piesa de teatru). În ecranizarea „Angels in America” puteți vedea actori ca Al Pacino, Meryl Streep si Emma Thompson, fiind distribuit sub forma unui mini-serial. 

Cred că zilele astea am să mă uit și eu la film, pe care l-am găsit chiar subtitrat și care poate fi văzut chiar online pe site-ul acesta.

Mai multe despre piesă:


0 comentarii:

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki