luni, 20 august 2012

Criza bărbatului la 30 de ani; sindromul „încă pot”.

Dacă tot nu am mai scris de ceva timp, hai să revenim cu ceva pentru care sunt sigur că vor curge și câteva înjurături. Adevărul mai și doare, câteodată, așa că hai să vorbim despre bărbați – acei oameni puternici pe care natura i-a făcut să fie, așa cum înțeleg eu termenul, niște luptători, niște lei neînfricați, nicidecum niște pipițe sensibile dornice a li se face curte, a fi admirate de parcă ar fi „Mademoiselle Pogany” a lui Brâncuși. E de admirat un bărbat frumos - atletic, dar atunci când cineva pretinde admirația și se plasează în tablou ca o sirenă, parcă taie tot efectul masculinității. (pff, iar am intrat în detalii inutile)

Și unde doream să ajung; la bărbatul cât de cât trecut prin viață, acel mascul alpha ajuns în jurul vârstei de 30 de ani, când se presupune că pielea i-a tras multe învățături, iar experiențele l-au făcut să fie mai stăpân pe sine și ceva mai ghidat de valori și principii decât atunci când viața însemna doar sex și bani pentru distracție: oameni buni, mi se pare mie sau ne confruntăm cu o degradare calitativă a ceea ce reprezenta cândva bărbatul ajuns la 30 de ani? Nu știu cum, dar eu văd tot mai des oameni care, pentru a-și demonstra faptul că „încă pot”, practică un fel de olympic random sex. Și da, fiecare e liber să facă ce vrea, dar din punctul meu de vedere comportamentul de genul acesta nu face decât să scoată la iveală anumite probleme pe care individul le are cu propria persoană, cu propria identitate, cu raportarea la societate și, bineînțeles, cu (in)certitudinile sale sexuale.


Eu v-aș zice câteva cuvinte; dragii mei, la 30 de ani nu trebuie să mai demonstrați nimănui nimic, ci ar fi cazul să arătați cât de cât maturitate în gândire, iar aici nu mă refer doar „săritul cu praștia”, ci și la alte acțiuni/comportamente ale voastre. Am început să văd și să aud mai multe idioțenii de la ăștia de 30 de ani decât de la copilașii care abia și-au luat BAC-ul. Nu știu, poate nu înțelegeți și partea voastră de responsabilitate în educația celor mai mici ca vârstă; ce exemple sunteți voi? Ce repere? La 20 și ceva de ani e scuzabil dacă cineva e penibil într-o chestie, dar la 30 de ani te faci de râs cu totul; demonstrezi că au trecut anii degeaba.

Îmi cer scuze dacă greșesc, poate sunt eu tâmpit și văd lucrurile deformat; dacă e așa, îmi asum! 

Și încă ceva, o altă chestie, dacă îmi permiteți; să nu credeți că un corp lucrat la sală e de ajuns. Acesta te poate ajuta o noapte - două, pentru partide de sex cu nemiluita e soluția perfectă; pentru ceva mai mult e nevoie și de materie cenușie, că nu prea te ia nimeni dacă ești bătut în cap. Știu că se poartă „ești frumoasă, dar ești proastă”, dar nu știu cât de mult asta e formula fericită pentru un om, nu pe termen lung. Frumusețea, știți cum e, trece și ea. Ce ai în cap nu trece niciodată, rămâne pe veci.




1 comentarii:

Peter spunea...

Eu tocmai am implinit 30 de ani de curand si ma regasesc la partea cu maratonul random sex. Ai dreptate.

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki