luni, 25 iunie 2018

Ce vrea comunitatea LGBT

Am revenit după o lungă perioadă de timp pentru a analiza în ce stadiu se mai află blog-ul de față, de care nu m-am mai ocupat în ultimii ani, și am rămas surpris să văd că din punct de vedere al vizitatorilor încă stă foarte bine. Totul, în ciuda faptului că nu a mai fost produs conținut nou pentru a genera trafic.

Am fost de asemenea surprins să observ cum foarte mult trafic este generat ca urmare a căutării pe google a sintagmei „ce vrea comunitatea LGBT”, iar din analize făcute mi-am dat seama că această căutare este rezultatul lipsei de comunicare clare, pe o voce credibilă, a ceea ce se dorește. 

Pe de o parte, această voce unitară nu există, comunitatea LGBT fiind mai degrabă un concept de tip umbrelă, care acoperă persoanele LGBT, fie că se identifică sau nu în acest sens. Ea nu este nicidecum o comunitate organizată în sens formal, cu structură și mandat de dus la îndeplinire. 

Pe de altă parte, există și o criză „a cadrelor”, dacă o pot numi așa, în sensul că ONG-urile ce au ca scop poziționarea promovarea drepturilor LGBT în România nu au comunicat coerent și susținut o anumită direcție, de vină fiind și lipsa unui partener de dialog. Nu a existat și nu există un „single point of contact” care să promoveze un mesaj în mod clar. În același timp, foarte puține persoane sunt dispuse să asculte înainte de a emite o poziție față de un subiect. Și atunci, unde discuția? 

Revenind la dilema privind dorințele comunității LGBT din România, sigur că nu aș putea să vin eu cu o listă general valabilă a dorințelor, existând poziții de opinie foarte diverse chiar în rândul persoanelor LGBT, însă aș putea să transmit niște linii prin care să exprim câteva direcții acoperitoare.

Astfel, comunitatea LGBT din România își dorește drepturi egale cu ceilalți cetățeni, iar aici vorbim de căsătorie. Că ea se numește altfel din punct de vedere juridic, nu cred că interesează pe nimeni. Tot ceea ce este important este ca persoanele de același sex să încheie raporturi juridice care să producă efecte identice sau similare (aici sigur vor fi polemici) cu căsătoria, iar pentru a nu răni conceptul din sufletul românilor, aceasta se poate numi și parteneriat civil, așa cum a fost reglementat în alte state.

De asemenea, cred că o mai bună protecție împotriva abuzurilor ar fi ideală, iar aici nu mă refer strict la legislație, pentru că ea prevede deja anumite măsuri de protecție. Mai degrabă fac referire la acele aspecte ce țin de punerea în practică a lor, a educației pentru autorități în a proteja persoanele LGBT atunci când acestea apelează la ajutorul lor. Fie că vorbim de angajați din Ministerul de Interne sau orice alte instituții, o educarea a acestora în gestionarea situațiilor cu persoane LGBT este absolut necesară în București, dar mai ales în orașele din provincie, acolo unde ar fi un calvar pentru un gay să depună o plângere la poliție. Nu vă închipuiți ce ar înseamna ca o persoană gay să fie agresată și să meargă la Poliție; practic ar echivala cu încă o agresiune, doar că nu fizică, ci psihică. O abordare de stigmat nu face decât să propage o serie de infracțiuni în spatele acestor probleme sistemice.

Educarea populației în ce înseamnă și ce implică a fi gay în România dincolo de prejudecăți, sigur că ar fi de dorit, însă fără a intra în paranoia manipulărilor privind faptul că cine își dorește să „convertească” persoanele heterosexuale în a fi gay. Uite că în societățile tolerante cu persoanele homosexuale, în care publicul este educat cu pivire la diversitate, nimeni nu a devenit homosexual după un curs. Mă gândesc că dacă ar exista un astfel de curs, ar putea fi un altul și despre cum să te întorci la heterosexualism, iar dacă a apărut ceva de genul, am rugămintea să mă anunțați, chiar m-aș înscrie :)

Oricum ar fi, revenind la ce își doresc persoanele gay, răspunsul e cât se poate de simplu. Poate puțin mai mult decât orice alt român, își doresc să trăiască într-un stat mai bun cu oricare dintre cetățenii săi, într-un stat fără corupție, cu insituții corecte, fără șpagă la orice colț și gândaci în spitale. Vor și ei autostrăzi, sistem judiciar, servicii medicale și educație făcute ca într-un stat modern, acolo unde oamenii își zâmbesc, iar toleranța față de diversitatea aproapelui nu deranjează pe nimeni.

Un pas înapoi, o ieșire din preconcepțiile personale: e chiar atât de mult?

P.S. Și încă ceva: oamenii toleranți sunt mai fericiți decât cei netoleranți. Tu vrei să fii fericit?







0 comentarii:

 

Copyright © 2010 Idei de gay | Premium Blogger Templates & Photography Logos | PSD Design by Amuki