Idei de gay

Filmul „Noi Doi” (documentar gay) poate fi văzut și la Noul Cinematograf al Regizorului Român

2012-01-27T16:06:00.000+02:00

Documentarul Noi Doi, in regia lui Claudiu Mitcu, va fi proiectat la sfarsitul acestei saptamani (27, 28, 29 ianuarie) de la ora 18:30, respectiv 20:00 la Noul Cinematograf al Regizorului Roman (Muzeul Țaranului Roman).

In luna noiembrie a anului trecut documentarul a beneficiat de o proiectie speciala la Festivalul International de Film DaKINO si a castigat premiul pentru cel mai bun documentar la Serile Filmului Gay din Cluj-Napoca.

Noi Doi a fost prezentat in premiera nationala la Festivalul International de Film Independent Anonimul de la Sfantu Gheorghe si a rulat in competitia Astra Film Festival Sibiu.

Fara prejudecati si intoleranta, documentarul priveste cu realism viata lui Cristi si a lui George, a caror singura "crima" este ca traiesc o frumoasa poveste de dragoste.

In anul 2011, in Romania, exista o comunitate numeroasa de persoane LGBT (lesbiene, gay, bisexuali si transexuali), membrii sai facand parte din toate mediile. Comunitatea se confrunta cu teama de expunere si afirmare a membrilor sai, teama provocata de nivelul mare de discriminare al acestora din societatea romaneasca.

Un sondaj de opinie intitulat „Fenomenul discriminarii in Romania”, realizat de TOTEM Communication in perioada octombrie-noiembrie 2010, la solicitarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, arata ca 56% dintre cele 1400 de persoane intervievate nu ar lua masa cu un homosexual, 84% nu ar bea apa din acelasi pahar din care a baut un homosexual, iar 65% ar tine secret daca ar afla ca o ruda este homosexual.

Claudiu Mitcu este realizatorul documentarelor Nisipuri (2007), Australia (2009),Ciupelnita si Circul vesel (2010). In 2010, regizorul a primit din partea Ambasadei Frantei in Romania "Premiul Drepturilor Omului" pentru abordarea deschisa a diversitatii din filmele sale documentare.

Sursă: cinefan.ro

Prim-plan: carieră sau viață privată?

2011-12-25T02:07:00.000+02:00

Că viața ne cere multe sacrificii pentru a obține anumite lucruri, sigur că nu mai este un lucru nou pentru nimeni, mai ales în contextul actual, când nu rareori suntem forțați de împrejurări să plecăm de acasă în căutarea rostului în viață. Fie că e vorba de studii sau, mai apoi, de un loc de muncă, atunci când vrei „să reușești”, așa cum se spune, ești nevoit să-ți lași departe familia, prietenii vechi de-o viață și alte lucruri la care, probabil, n-ai fi vrut să renunți, iar asta se întâmplă doar pentru „a urca încă o treaptă” în carieră.

Și totuși, viața unui om nu este bazată în totalitate pe carieră, aceasta fiind doar o latura din complexitatea existenței umane, drept pentru care voi aduce în discuție un al doilea element, cu care urmăresc să fac o paralelă: viața personală (partea sentimentală).

Multă vreme au existat polemici asupra subiectului, totul pentru a afla care dintre cele două (carieră și viața personală) trebuie să primeze, încercând să se determine care este compoziția optimă pentru a fi un om fericit; să pui cariera pe primul plan sau familia (viața sentimentală). Bineînțeles, nu există o formulă de succes universal valabilă, fiecare om fiind diferit, însă am să vă spun cum funcționau lucrurile la mine în urmă cu ceva timp și cum funcționează în prezent.

În urmă cu câțiva ani, pe când eram extrem de tânăr și nevoia de o jumătate sentimentală nu exista, acel spațiu fiind ocupat de părinți și prieteni, sigur că, în mintea mea necoaptă, primordială era cariera, aceasta fiind punctul în jurul căruia mă învârteam ca un nebun, până când am ajuns să amețesc.

Cuprins de amețeala dezechilibrului celor două componente (carieră & sentimental), sigur că lucrurile au început că capete altă formă, iar nevoile mele ca om să devină puțin altfel, și era vorba de acel puțin foarte important, care te poate face să pierzi totul la un moment dat. Nevoia unei jumătăți sentimentale a devenit tot mai acută începând să-mi afecteze ușor mersul lucrurilor în toate planurile.

Eram atât de axat pe carieră încât m-aș fi dus oriunde pentru a o construi așa cum visează orice tânăr, cât mai perfect, iar viața sentimentală era doar o anexă aruncată undeva în subsolul nevoilor umane. Asta reiese și din faptul că nu aș fi fost dispus niciodată să fac nebunia de a mă muta în alt oraș (din România sau din străinătate) pentru vreo iubire apărută la orizont, ceea ce nu pot spune și în cazul carierei, pentru studii și împlinire profesională fiind capabil să merg să studiez sau să lucrez până și în Japonia, la Fukushima.

Astăzi lucrurile s-au schimbat. Echilibrul între cele două (carieră & viața privată) începe să se contureze, iar obsesia pentru viața profesională începe să se tempereze. Văd altfel modul în care trebuie să se dezvolte viața unui om. Nu m-am răzgândit în privința disponibilității relocării pentru carieră, chiar dacă la Fukushima am renunțat ca idee, însă dacă mâine ar trebui să plec în Cuba, că așa-mi zice inima și mă așteaptă jumătatea acolo, sigur că nu aș zice nu.

Astăzi aș fi capabil de multe nebunii! Mi-am dat seama că tocmai acestea fac deliciul existenței noastre; să te urci în avion și să te duci unde vezi cu ochii, să pleci de nebun printr-un oraș necunoscut fără ca măcar să-ți cumperi vreo hartă, să te plimbi hoinar, să te simți liber în totalitate, chiar dacă numai pentru o perioadă de timp.

Și întrebarea sigur că vine, ca de fiecare dată: cum este mai bine, să pui cariera pe primul plan sau viața personală? Răspunsul: niciuna. Sigur că echilibrul este cea mai bună alegere, ambele laturi fiind purtătoare de bucurii și stabilitate. Acesta este motivul pentru care este greșit să ne axăm pe o singură latură a existenței noastre, care sigur că ne-ar putea aduce multe satisfacții prin alocare tuturor resurselor, dar care, sigur că ne-ar face să avem multe „răni” din ignorarea alteia. E ca și cum ai avea două boli, dar ai trata doar una perfect, iar pe cealaltă ai lăsa-o să te doboare. Bineînțeles, de multe ori împăcarea celor două implică sacrificii inimaginabile, care uneori ne pot afecta echilibrul final.

Oricum ar face oricine, sigur că este nevoie de o doză de curaj nebunesc. Să lași tot ce-ai construit într-un loc și să pleci în altă parte pentru a începe un alt edificiu de la zero, cu certitudine nu este un lucru pe care-l poate face oricine. Ai „nevoie de coaie”, dacă e să am o exprimare gen „după blocuri”.

P.S. Conform unor studii sociologice, bărbații sunt mai axați pe carieră decât femeile, acestea din urmă preferând să-și clădească o familie decât să investească timp în creșterea profesională, de aici și decalajul dintre numărul de bărbați și numărul de femei în funcțiile de conducere. Totuși, aici ar fi mai multe aspecte de analizat, ascensiunea femeilor în anumite funcții fiind condiționată de anumite favoruri sexuale, dar și de misoginismul atât de prezent în România.

Let`s fly together; be my one-flight stand!

2011-12-14T19:38:00.000+02:00

Astăzi am citit o știre super tare care va schimba puțin modul de călătorie cu avionul. În curând, compania de transport aerian KLM (Royal Dutch Airlines) va introduce un sistem prin care vei putea să-ți alegi „vecinii de zbor”, atunci când călătorești cu avionul. În momentul în care vei face rezervarea unui bilet de avion, vei putea să vezi toți pasagerii zborului respectiv prin intermediul profilului de Facebook sau LinkedIn, în funcție de locul ales în aeronavă. Apoi te „așezi” lângă cine vrei.

De asemenea, tot prin intermediul aplicației ce va fi instalată în programele de rezervări vei putea vedea dacă la bordul cursei unde urmează să zbori se află vreun prieten de pe profilul tău de Facebook sau LinkedIn, având posibilitatea să alegi să stai lângă el sau, ce știu eu din ce motive, departe de el.

Dincolo de acest aspect, programul ce va fi implementat de companie va face repartizarea pasagerilor care nu și-au ales un loc fix în aeronavă în funcție de preferințele acestora, de hobby-uri sau alte interese, iar aici mă gândesc că va fi luată în considerare și orientarea sexuală.

Cu alte cuvinte, dacă pe Facebook ți-ai trecut ca băiat că ești interesat tot de băieți, fii sigur că primul cu aceleași gusturi va sta lângă tine în urma repartizării automate, ceea ce nu poate fi interesant. Și dacă în prezent mai avem de-a face cu câte un one-night stand în viața noastră, în curând vom putea vorbi de one-flight stand. C-o fi bine, c-o fi rău, asta nu mai știu!

Alba ca Montana. Mineritul n-a fost vreodată mai curat.

2011-12-08T17:05:00.001+02:00

Multă vreme am fost reținut în a discuta despre proiectul de la Roșia Montană, iar acest lucru nu a fost întâmplător.

Neavând acces la informații corecte, transparente, netrunchiate și nedistorsionate, referitoare la ce impact ar avea exploatarea minieră din zonă, am preferat să mă abțin.

Totuși, acum că sunt ceva mai mulți indicatori de analizat, cred că a venit momentul să fac unele precizări personale, mai ales că multe dintre cunoștințele mele îmi solicită în mod constant să formulez opinii în privința acestui subiect, care pare a nu se mai termina vreodată.

Bine, imaginea la care am lucrat, și pe care bănuiesc că ați analizat-o înainte de începe să citiți, vă poate spune foarte multe despre ceea ce cred eu despre această exploatare de la Roșia Montantă.

Acesta este un fragment - Postare în curs de editare. Reveniți!

La „portretat”, mon cher!

2011-11-25T11:30:00.000+02:00

Mă aflu la Sibiu unde este al naibii de frig, dar unde informațiile circulă mai repede ca la București. Am aflat de o chestie interesantă, așa că, dacă sunteți ceva mai îndrăzneți și cu „sexualitatea la vedere”, dar nu numai, că doar nu vă obligă nimeni să spuneți ce faceți în pat, nu ezitați să experimentați reacții și senzații noi în cadrul unui proiect susținut de Pepsi-Cola și Xerox, numit „Portret de Familie”, dar și să vă bucurați de niște vederi personalizate pe care le puteți trimite prietenilor sau chiar familiei. E un proiect interesant și gratis de care vă puteți bucura din plin.

Așadar, sunteți așteptați între 6 și 13 Decembrie la Studioul Foto Union (Săgeţii 6, zona Armenească), împreună cu iubitul/iubita, cățelul sau pisica, prietenii, șarpele Anaconda, ursulețul de pluș, ~~vibratorul~~, uscătorul de păr, fierul de călcat sau cu cine/ce vreți voi, în așa fel încât să beneficiați de o mini-ședință foto într-un decor extraordinar specific sărbătorilor de iarnă.

Fotografia îți va fi printată de către cei de la Xerox cu ajutorul unei imprimante performante - Phaser 7800 - în format de carte poștală în așa fel încât să o trimiți cui vrei tu: părinților, bunicilor, prietenilor, mătușii Tamara, unchiului Gicuțu`, lui Nuțu cămătaru, profesorului acuzat de viol și act sexual cu minor, studenților care protestează la Facultatea de Istorie, iar lista poate continua. Totul e să vă gândiți la un portret de familie, așa cum îl vedeți voi. Chiar trăznit.

Detalii pe site-ul studioului.

Filmul „Noi Doi” - Noua Dreaptă - Multă diversitate printre noi

2011-11-23T01:11:00.000+02:00

Cu toate că atunci când am văzut trailer-ul filmului „Noi Doi” mi-a lăsat un gust amar, crezând că e o altă porcărie aruncată pe piață, mi-am luat inima în dinți și m-am dus la premiera filmului ce a avut loc în București, la Cinema Scala, acolo unde am și avut o surpriză plăcută. Filmul, care este un fel de documentar despre viața unui cuplu gay din România, nu face altceva decât să arate foarte natural doi bărbați homosexuali care se iubesc. Nimic mai mult. Fără extravaganțe și alte chestii similare...

De fapt, ceea ce s-a realizat nu este neapărat un film de genul celor pe care le vedem la cinema, ci cu totul și cu totul altceva. Cei doi, Cristi și George, nici măcar nu sunt actori, aceștia filmându-se pur și simplu timp de aproape un an și jumătate, imaginile urmând a fi montate ulterior de către regizorul Claudiu Mitcu. Rezultatul? Un film cu gust dulce-amărui, cu elemente pe care mulți dintre homosexualii români le resimt și care le limitează dreptul de a fi liberi, dar și cum clipe pline de pasiune și chiar umor. Nici momentele de gelozie nu lipsesc.

Noua Dreaptă a fost și ea prezentă.

Se pare că ecourile lansării filmului în București au ajuns și-n ograda celor de la Noua Dreapta, acei băieți fără ocupație care nu au găsit alte activități de făcut decât să se dea în spectacol exact la locul lansării filmului.

Toată lumea stătea liniștită în scaune, iar filmul deja rula. Cum documentarul începe chiar cu scandările celor de la Noua Dreaptă de la Paradele Gay, am început să auzim urletele homofobe în difuzoare și strigătele disperate pentru normalitate, cu dorința expulzării homosexualilor din România la Barcelona, de parcă ne-ar părea rău. Nici Miami Beach nu e un loc urât, mai ales că unul din protestatarii Noua Dreaptă a propus mai departe, că Barcelona e prea aproape. Fie cum zic ei!

Dar revenind. Preț de câteva secunde am crezut că sonorizarea este atât de bună, având chiar efecte 3d surround, încât ai impresia că cei de la Noua Dreaptă strigă chiar în spatele tău. Rămăsesem chiar uimit de efect. Ei, uimirea adevărată a venit când am întors capul și am văzut că în spatele sălii, intrați cu mare atenție în liniște deplină, cei de la Noua Dreaptă și-au ridicat pancartele strigând exact ca-n film. Un fel de karaoke, însă cu pozitiv pe fundal. Ulterior, aceștia au fost evacuați din sală și filmul a continuat ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Acum nah, vorbind despre cei de la Noua Dreaptă, ce-aș putea spune? Mie băieții ăștia îmi plac pentru că sunt naționaliști, iar asta o spun pe bune. Pentru asta chiar îi apreciez. Totuși, nu am să înțeleg niciodată cum poate un om să aibă atâta ură pentru un alt om care pur și simplu face altceva în dormitor decât majoritatea? Cum pot niște oameni ca cei din Noua Dreaptă să judece alegerea intima a unei alte persoane și dreptul oamenilor de a se asocia civil? Rămâne încă o enigmă de unde atât ură pentru homosexualitate, sincer!

Totuși, revenind la film, nu pot decât să vă recomand vizionarea lui în totalitate. Nu vă recomand să încercați să-l comparați cu filmele de Oscar, ci mai degrabă să încercați să vedeți utilitatea și naturalețea lui, faptul că expune „o monstră” din marea comunitate gay. Unii se pot regăsi în scenariul respectiv, cu siguranță alții nici măcar nu se aseamănă, dar este un pas înainte spre a arată lumii că nu sunt diferențe între noi și heterosexuali, în linii mari, ci poate doar mici detalii care ne fac deosebesc, dar prea puține și deloc relevante.

Multă diversitate chiar și între noi.

Mă gândeam că sunt atâtea tipuri de homosexuali încât mi-e și greu să identific o tipologie reprezentativă. Sunt atâtea tipuri de persoane gay, cum sunt atâtea tipuri de oameni heterosexuali, încât nici măcar nu are importanță să stai să judeci. Poate că soluția cea mai bună ar fi să ne acceptăm așa cum suntem fiecare dintre noi, chiar și în comunitate, fără să judecăm pe cineva dacă e mai special, mai kinky, cum îmi place mie să zic.

Apropo, mie chiar îmi plac oamenii kinky! Îmi plac pentru că sunt altceva, îmi plac pentru că au curajul să fie diferiți, pentru că îmi crează o stare de bine, de libertate pe care o pot eu oferi prin acceptarea și aprecierea lor, dar și pe care la rându-i mi-o pot alții da. E atât de important să știm să apreciem diversitatea.... să ne dăm voie unul altuia să fim noi înșine.

Fără Gala Premiilor Gay. A fost scoasă nuca din perete.

2011-11-21T11:52:00.001+02:00

Pentru cei care nu știu, Sâmbătă spre Duminică, pe final festivalului „Serile Filmului Gay” de la Cluj, nu a mai avut loc clasica Gală a Premiilor Gay, despre care am vorbit destul de mult într-un articol anterior (click aici pentru material), organizatorii găsind necesar să se autoironizeze într-un scenetă numită „Marioneta prezintă Gala Premiilor Gay”, pe care nu am să o comentez din punctul de vedere al oportunității sale, că nu asta e ideea postării, să analizez circul dintr-un festival de film.

Astfel, în această postare doresc să-mi exprim aprecierea sinceră pentru faptul că Lucian Dunăreanu și echipa sa au decis să elimine din programul SFG acea gală, element ce nu făcea altceva decât să discrediteze festivalul ca eveniment, confirmând în acest mod cele spuse de mine și de Robert de la DarkQ referitor la oportunitatea unei gale de premieri de genul celei care se desfășura an de an, gală ce se potrivea ca „nuca-n perete”. Dar și alte lucruri....

Consider că este alegerea cea mai bună, atât pentru festival, cât și pentru comunitate, și am speranța că pe viitor Serile Filmului Gay nu vor mai avea în program o astfel de premiere, cea a filmelor fiind de ajuns pentru ceea ce se dorește evenimentul, un festival de film, nu?

Drept urmare, dacă festivalul de film nu va reveni la „nuca-n perete” în anii următori, Serile Filmului Gay vor putea să conteze în totalitate pe susținerea noastră (Idei de Gay și DarkQ). De asemenea, în semn de apreciere, atât eu, cât și Robert, vom încerca să fim prezenți la SFG în semn de apreciere față de eveniment. Repet, cu condiția ca acea „nucă-n perete” să nu existe.

La „Serile Filmului Gay 2011”, așa cum este și normal în cadrul unui festival de film, au fost premiate, surprinzător, filme...Câștigătorii de anul acesta, patru la număr, sunt următorii:

Premiul publicului pentru cel mai bun film: You Should Meet My Sun

Premiul pentru cel mai bun film de lungmetraj: You Should Meet My Sun

Premiul pentru cel mai bun film de scurtmetraj: After School

Premiul pentru cel mai bun documentar: Noi doi

Documentarul “Noi Doi”, de Claudiu Mitcu, va fi proiectat în premieră la București, pe 22 noiembrie, ora 21, la Cinema Scala. Evenimentul va avea loc în cadrul Festivalului International de Film DaKINO, care se va desfășura în Capitala între 21 si 26 noiembrie 2011.

La premiera din Bucuresti vor participa cei doi protagoniști ai documentarului, Cristi Pietrăreanu și George Macioaca, regizorul Claudiu Mitcu, dar și echipa implicata în realizarea filmului.

“Noi Doi”, o producție Parada Film, a fost prezentat în premieră naționala vara aceasta, la Festivalul de Film ANONIMUL de la Sfântul Gheorghe, iar în toamnă a fost proiectat în competiția Astra Film Festival Sibiu. La sfârșitul acestui an va fi difuzat de HBO.

Noul iubit al lui Geroge Michael este fost actor porno. Postarea conține material video interzis minorilor.

2011-11-19T01:07:00.001+02:00

Citeam astăzi prin diverse reviste internaționale că George Michael s-ar fi combinat cu un tânăr liabnez, pe nume Fadi Fawaz, care ar fi mare sculă de basculă în ale hair-styling-ului, ocupându-se lungă vreme de fetele de la Pussycat Dolls şi Girls Aloud.
Ei bine, nu știu cum s-o fi ocupat de gagicile alea, cum nu știu nici cum se ocupă de George Michael, cu toate că asta aș putea să-mi imaginez, însă gagiul chiar e arătos, arătând mai degrabă a bodyguard sau jucător de rugby decât a „coafeză”. Dar asta nu e tot, partea interesantă despre acest libanez abia începe...

Se pare că noul iubit (sau fuck-buddy, ce-o fi el) al cunoscutului George Michael nu va avea prea multe probleme cu camerele de filmat și blițurile odată ajuns în atenția presei întrucât trecutul și l-a petrecut sub lumina reflectoarelor, pe platourile celor de la Cazzo Film, ca actor porno. Acesta ar fi jucat sub numele de Isaac Mazar, iar în cariera sa nu s-ar fi limitat doar la un film, două.

Știți? Eu acum nu judec pe nimeni, nici pe libanez că a fost actor porno, nici pe George Michael pentru tâmpeniile pe care le-a făcut la viața lui, însă oare cum funcționează relațiile construite pe cine știe ce indicatori, că mie tare mi se par total nefericite, nu? Dar nah, poate o fi doar fuck-buddy sau dragostea nu cunoaște limite, ce știu eu?

M-am gândit dacă să încorporez un film în această postare, în care să-l vedeți pe armăsarul ăsta a lui George Michael în acțiune, dar nici nu știu ce să fac. Cred că până la urmă am să las rușinea deoparte și am să-l pun. Atenție, film interzis minorilor!

Panică pe Wall Street - începutul crizei economice

2011-11-18T02:04:00.001+02:00

Tocmai m-am întors de la cinema, acolo unde am fost să văd filmul „Panică pe Wall Street”, producție care nu face altceva decât să ilustreze, în linii mari, modul în care a început marea criză financiară din anul 2008, criză care ține până în zilele noastre. Filmul prezintă ultima zi de „viața” unei mari instituții bancare, chiar înainte ca aceasta să-și anunțe falimentul, arătând sursa crizei și cum un grup restrâns de oameni a decis că e mai bine să plătească o lume întreagă decât să piardă ei din deprecierea unor active imobiliare.

Cu alte cuvinte, această producție nu face altceva decât să prezinte în mod franc modul în care se învârte lumea și cum bani contează; nimic mai mult. Pe piețele financiare se învârte doar sânge rece!

Filmul nu se adresează neapărat unui public foarte larg, mai ales că pentru a înțelege anumite mecanisme este nevoie de cunoașterea unui minim de macroeconomie, a modului în care funcționează instituțiile bancare, foarte multe aspecte fiind spuse în subsidiar, nu prezentate explicit. Ceva de genul „fă conexiunea, boule!”. Așadar, filmul ar putea părea plictisitor dacă nu sunteți cât de cât pasionați de economie sau dacă nu reușiți să faceți un minim de conexiuni în acest domeniu.

Cu siguranță că filmul ar fi trebuit să fie mult mai complex dacă ar fi să prezinte tot sistemul prin care a început criza în 2008 însă, per ansamblu, lucrurile sunt prezentate bine și nestilizat, cu un curaj deosebit în a spune cum funcționează lumea în ziua de azi: Scapă cine poate!

P.S. Pentru cei pasionați de dezbateri social-politico-economice, filmul acesta ar fi un bun prilej, putând constitui un fel de încălzire, de preludiu pentru discuții.

Serile Filmului Gay și PSI România - prietenie pe bani mulți.

2011-11-14T23:16:00.001+02:00

Am evitat foarte mult subiectul Festivalului Serile Filmului Gay din cauza faptului că, și o spun cât pot de sincer, pe mine a început să mă scârbească măscăriciul ăsta în care se scaldă unii oameni din comunitatea gay și care nu are o miză efectivă. Nu festivalul în sine îmi provoacă această stare, ci anumite elemente ce nu fac altceva decât să-l umbrească, să-l îngenuncheze ca valoare, ca eveniment și tot așa. Totuși, pentru a oferi o imagine cât mai bună asupra poziției mele, nu pot să mă lipsesc de niște remarci.

Astfel, Serile Filmului Gay mi se pare o treabă bună, un eveniment de care este nevoie, însă cu câteva modificări de conținut și atitudine, tocmai pentru a îndepărta „cancerul” de credibilitate în care se scaldă. De asemenea, pe cel care organizează an de an acest festival îl apreciez pentru implicare și pentru curaj, dar atât! Nu și pentru practicile de după culise, dacă tot vorbim de un festival de film.

O altă precizare pe care trebuie s-o fac, pentru că am să ating și aria premiilor gay, Idei de Gay nu mi se pare cel mai bun blog/site al anilor trecuți și nici al prezentului, astfel încât să nu existe interpretări că am vreo nemulțumire față de acest subiect, iar acum ar fi vreo exprimare a dezamăgirilor. Bine, o nemulțumire ar fi, dar nu față de mine, ci față de corectitudine. (Am să nuanțez mai pe final lucrurile.)

Așadar, să intrăm în pâine, cum s-ar zice. De ce nu îmi (mai) place festivalul „Serile Filmului Gay?
Ei bine, mie nu are cum să-mi placă un fel de „labă cu repetiție”, în care an de an se face același lucru, însă se finisează puțin pe ici pe colo ca să nu bată la ochi. Nu are cum să-mi fie pe plac un festival de familie, o piesă de teatru ieftină.

Ca să fiu clar, acest Serile Filmului Gay este, de fapt, un festival pretins independent, însă care de fiecare dată se vinde aceluiași ONG numit Population Services International România (PSI România). Aceștia vin și sponsorizează evenimentul, în cea mai mare parte, iar organizatorul „dansează” după cum îi cântă „muzicantul”, care ați ghicit cine este fără să mai fie nevoie de precizări.

Pe cei de la PSI România îi interesează mai puțin ce se întâmplă cu premiile în ceea ce ține de filme, însă atunci când vorbim de Gala Premiilor Gay - care dacă stau bine și mă gândesc, sincer nu știu ce caută în cadrul unui festival de film - cei de la PSI deja pun agresiv piciorul în prag.

Organizatorul acestui festival, bineînțeles că nici măcar nu mârâie în fața celor de la PSI, nu de alta, dar dacă se îndrăznește, sigur adio sponsorizare pe anul viitor. Și circul continuă an de an: PSI România plătește, Serile Filmului Gay premiază. Ce festival minunat!

De fapt, aici doream eu să ajung, la Gala Premiilor Gay, eveniment ce se desfășoară în cadrul acestui festival, însă fără vreo legitimitate, de niciun fel, sub înaltul patronaj al celor de la PSI România, pardon, ~~Serile Filmului Gay~~ sau, mă rog.

Înainte de orice, această gală nu-și are justificare în cadrul unui festival de film. Apoi, tot această gală, sigur că nu poate fi gestionată de către o persoană care de-a lungul timpului s-a remarcat prin diversiuni și măsluiri de tot felul, fiind deja discreditată gala în sine în maniera aceasta.

De asemenea, procedura este total lipsită nu doar de transparență, dar și de expertiză. Persoanele alese pentru a fi în juriu în cadrul acestei premieri sunt apropiați/reprezentanți ai Accept-ului și PSI România, în așa fel încât să iasă rezultatul care trebuie. Bineînțeles, să nu pară totul cusut cu ață albă, mai este invitat și câte un blogger din comunitate, fie un jurnalist, care culmea, poate fi tot un apropiat al PSI România, chiar angajat, cum avem în juriul de anul acesta. Pe site, acesta este mai independent decât statuia libertății, da nah. Repet, ca să nu existe surprize!

Și da, acum va veni domnul organizator să-mi zic: ”Băi, dar și tu ai fost invitat anul trecut să faci parte din juriu, dar nu ai mai venit în ziua respectivă acolo unde ți-am cerut să apari pentru a decide ce și cum”. Ce să fac, mă? Să fiu martor la o simulare de vot?

Ei bine, da! Așa este! Am fost invitat să fac parte din juriul de anul trecut, însă am sunat cu 10 minute înainte să-mi anunț lipsa, aparent din cauza unui eveniment neprevăzut, chiar dacă mă aflam la 10 minute distanță, unde luam masa liniștit, fără să-mi pătez obrazul. Dragii mei, eu nu mă puteam băga în așa ceva, că nu-s genul să închid ochii. Am nenorocul să am apucături nemțești, să fiu al dracului de corect, chiar dacă sunt în România și, deci, sigur că m-am ținut distant.

Juriul de la Gala Premiilor Gay 2010
Ei bine, în componența juriului de anul trecut singurul independent a fost Robert de la DarkQ, care a avut nenorocul să asiste la un simulacru de joasă speță. Tudor Kovacs, în calitate de nu știu ce în cadrul acestei Gale, a decis că voturile nu se discută, ci se decid pur și simplu, fără dezbateri. Normal, că nu mai era nimic de discutat, totul era planificat. Și lucrurile au fost cam așa...

Robert a fost marele nedreptățit anul trecut. DarkQ merita premiul pentru cel mai bun blog gay fără doar și poate, însă nu l-a ajutat contextul. El nu și-a adus armata de autori de pe DarkQ în juriu, ci și-a văzut de treaba lui. La fel cum merita anul trecut, merită și anul acesta. Din punctul meu de vedere rămâne cel mai bun blog cu tematică gay. Dar să revenim

Organizația Accept și-a negociat un premiu, la categoria „Cel mai bun eveniment LGBT al anului” cu GayFest 2010, pe care bineînțeles că l-a primit. Unde-i înțelegere, nu-i loc de bună ziua! Pentru asta avut de votat cum i-a dictat ~~inima~~ PSI la următoarele categorii.

Organizatorul, adică Lucian Dunăreanu, și-a negociat și el un premiu. A câștigat la categoria „cel mai bun mijloc de informare al comunității gay”, cu site-ul Angelicuss, care lasă de dorit la multe capitole. Dacă-l întrebați pe Google de Angelicuss, nu știu dacă vă va răspunde prea multe, dar fie. Bine, eu aș mai zice de unul, dar mă abțin, că nu sunt indicatori necesari și dacă nu sunt sigur, nu vorbesc aiurea.

Cine-i sponsor, să se știe! PSI România și-a negociat cel puțin 3 premii: Premiul pentru activism LGBT (un băiat de apreciat, însă premiat pentru că a fost parte dintr-un proiect de-al lor), Organizația Anului 2010 (aici este evident), Bila Neagră (aici e o răzbunare de-a cuiva din PSI, că fiind membru la vremea aceea în bordul PSI, Vera poate a incomodat cumva, și nu vreți să vedeți euforia acelui om când a fost anunțat acest premiu.) + altele ale angajatului lor în cele ce urmează.

Daniel, posesorul blog-ului Zona Gay, și-a luat și el două premii, că neh, fiind coordonat local în Arad al PSI România, acestuia i-a revenit premiul pentru cel mai bun blog gay al anului, cu toate că realitatea este departe de premiere, așa că l-am putea pune și pe ăsta în barca negocierilor asociației minunate, nu neapărat pe seama lui. Cel de-al doilea premiu din barca lui sigur este dată fiind prietenia strânsă cu Andreea Bălan, pe care sigur nu o putea lăsa nepremiată, că prietenul la nevoie se cunoaște, mai ales în materia românismelor. Andreea Bălan a câștigat premiul pentru cea mai gay melodie a anului, cu piesa „Trippin”.

Reacții: Bine, acum vor începe oamenii PSI-ului și acoliții lor, plus gașca organizatorului, să spună câtă nedreptate am eu, cât de rău-intenționat sunt, câte frustrări și așa mai departe, dar nu mă deranjează. Decât cu bilă albă și cu conștiința încărcată, mai bine cu bilă neagră, dar sufletul curat. Dacă să spui lucrurilor pe nume înseamnă să fii împotriva comunității, îmi asum și asta. Dacă atunci când zici de bine ești considerat un exemplu de moralitate, iar atunci când ești contra unor lucruri în mod justificat te transformi brusc în dușman este modul unora de a considera oamenii, clar nu aveam aceleași valori.

Concluzia e următoare: Nimeni din cei enumerați mai sus nu are legitimitatea organizării unei Gale a Premiilor Gay, acestea fiind un măscărici finanțat din banii unor proiecte pentru prevenirea transmiterii virusului HIV/SIDA, nu pentru a-și împărți premii între ei, în funcție de prietenii și negocieri în interes propriu. Acest festival se discreditează prin această gală, iar poate fără existența ei lucrurile ar arăta mai curat, mai credibil, mai plăcut, dar poate nu ar mai fi așa de atractiv în a fi finanțat, că nu oferă răsplată. Din păcate, nici noi, comunitatea gay, nu putem fi un etalon de bună practică, ci ne substituim țățismelor românești. România, te iubesc!

P.S. V-am luat apărarea anul trecut când Wannabegay spunea niște adevăruri despre modul de împărții premiile, însă mi s-a acrit să tac doar pentru că trebuie să protejăm comunitatea de scandaluri, că trebuie să fim uniți. E vina voastră, domnilor! Dacă vreți unitate, încercați să fiți corecți, nu să acoperiți totul, că s-a acrit comunității ăsteia de voi. Vrem acțiuni demne de respect, nu de rușine!

Bineînțeles, anul trecut am fost bun că am acoperit, și poate sunt vinovat pentru asta, dar anul ăsta am să fiu rău, știu, pentru că nu am mai tăcut. Și eu vă urez toate cele bune!

Completare:
Pentru a evita interpretările de orice fel: Problema nu este festivalul în sine, pe care-l apreciez că există, ca eveniment cultural, ca modalitate de a încerca unificarea comunității, de-a arăta că facem și altceva decât cluburi și paradă gay. Problema este faptul că un lucru frumos și munca unor oameni care pun suflet ajung să fie umbrite de niște jocuri de culise ce clar nu fac cinste nimănui. Mulți dintre cei implicați chiar n-au nicio vină, chiar fac totul din inimă, cu multă implicare, însă intervine acel mic grup din spate, acolo devine problema.

Radiografia sportului românesc. Capitolul homosexuali.

2011-11-12T15:59:00.001+02:00

În urmă cu câteva zile citeam articolul din România Liberă pe care mulți dintre voi l-au văzut deja în mod cert și în care este abordat subiectul homosexualității în lumea sportivă din România. Nu am să fac prea multe referiri la acest subiect, chiar dacă aș avea destul de multe de spus, chiar experiențe personale cu sportivi, ci mai degrabă am să-mi exprim aprecierea față de redactorul materialului, doamna Flavia Drăgan.
Nu știu câți ani are sau cu ce experiență în mass-media se poate lăuda această doamnă, însă un singur lucru pot să remarc: este unul dintre puținii redactori care reușesc să scrie un material de presă într-o manieră profesionistă.

Apreciez foarte mult faptul că doamna în cauză a făcut o radiografie corectă a modului în care homosexualitatea este privită în mediul sportiv, fără a încerca să introducă tot felul de imixtiuni în articolul său, menite să atragă public prin scandal și denigrare, lucru foarte rar în presa din România.

De asemenea, de apreciat este și faptul că articolul este foarte bine fundamentat, fiind mai mult decât vizibil că pentru realizarea lui s-a depus un efort considerabil, poate nu apreciat pe cât ar merita. Spre deosebire de alte colege de presă de-ale dânsei, doamna în cauză nu a găsit necesar să se folosească de un titlu pompos menită să creeze valuri printre cititori, ci a preferat să folosească ceva care să atragă curiozitatea, nu scandalul. La crearea materialului a centralizat o serie de date care reflectă la ce nivel ne aflăm în sportul românesc în acceptarea persoanelor gay, ba chiar a obținut altele noi.

Pe această cale, dacă-mi permiteți, aș dori să mulțumesc în numele comunității gay doamnei Flavia Drăgan pentru imparțialitatea de care a dat dovadă, pentru faptul că dovedește profesionalism în ceea ce face, că a reușit să transmită un mesaj neutru, în care prezintă realitatea din lumea sporturilor din România fără a ține partea cuiva. Vă mulțumim!

Pentru articolul din România Liberă, click aici!

Fotbalist: Sunt gay, recunosc. (video)

2011-11-12T12:46:00.001+02:00

Fotbalistul nord-american David Testo (30 de ani), legitimat până acum o lună la echipa canadiană Montreal Impact, a recunoscut într-un interviu că este homosexual, cu riscul de a-şi termina cariera sportivă. Testo a fost declarat în 2009 cel mai bun fotbalist din liga nord-americană de fotbal, NASL.

"Sunt gay, recunosc. Acest lucru nu are nici o legătură cu talentul meu de jucător. Cred că poţi să fi homosexual şi în acelaşi timp un bun jucător de fotbal. Regret sincer că nu am spus asta mai devreme. M-am luptat toată viaţa cu asta, toată cariera mea. Să duci o viaţă de sportiv profesionist şi să fii şi gay este incredibil de dificil. Este ca şi cum ai purta un secret ascuns într-o valiză fără ca niciodată să fii tu însuţi. Acest lucru te goleşte de energie, îţi afectează performanţa, modul de a juca", a declarat David Tresto pentru CBS Radio Canada.

Testo, originar din Carolina de Nord, a mai spus că regretă faptul că nu a făcut acest anunţ acum doi ani, cînd a primit titlul de MVP, când ar fi dorit să-i mulţumească partenerului său pentru sprijin.

Interviul integral îl puteți urmări în materialul video ce urmează, material în care David Testo vorbește 20 de minute despre orientarea lui sexuală. De asemenea, el declară faptul că familia, prietenii și colegii lui de echipă știau că este gay, însă acest lucru nu era public, iar acum a simțit să spună asta în mod deschis.

Mai multe informații găsiți în interviu. Merită văzut integral.

Călătorește cu CFR la preț redus.

2011-11-11T15:51:00.000+02:00

Dacă plănuiești să călătorești cu CFR Călători, mai ales dacă e vorba de distanțe mai lungi, trebuie să știi că beneficiezi de reducere 10% atunci când plătești cu cardul Maestro sau MasterCard, iar această facilitate este oferită și studenților cu legitimație.
Pentru a achiziționa bilete online, trebuie să-ți faci cont în aplicația dedicată achiziției de bilete online, pe care o poți accesa aici.

Apple rezolvă problema bateriei printr-un update (iOS 5.0.1)

2011-11-10T23:30:00.001+02:00

Probabil că mulți dintre utilizatorii iPhone care folosesc sistemul de operare iOS 5 au observat că bateria telefonului are o autonomie mult mai scăzută față de atunci când foloseau versiunea anterioară a sistemului de operare, și anume, iOS 4. Se pare că problema a fost remediată de către cei de la Apple prin lansarea unei actualizări a sistemului iOS 5, sistemul actualizat putând fi găsit sub numele de iOS 5.0.1

A fost nevoie de câteva zile bune de multă muncă pentru a remedia această problemă, timp în care noi, utilizatorii de jucării Apple am umblat cu încărcătorul după noi și am înjurat bateria telefonului mai mult ca orice.

Conform spuselor celor de la Apple, această actualizare pe lângă faptul că va rezolva problema bateriei care se descărca foarte repede, va mai aduce și alte remedieri ale unor probleme de multitasking pe iPad, dar și a documentelor în Cloud. De asemenea, vor fi remediate și ceva probleme întâmpinate de către cei din Australia.

Sunt tare curios dacă problemele bateriei vor fi remediate așa de simplu, printr-un simplu update, autonomia bateriei fiind o problemă a tuturor telefoanelor de nouă generație. Cred că înainte de a se gândi la dezvoltarea altor funcții și aplicații ar trebuie să ia în considerare adevărata problemă a smartphone-urilor: AUTONOMIA BATERIEI

Pentru a-ți actualiza sistemul de operare de pe dispozitivul tău Apple trebuie să conectezi telefonul sau tableta la iTunes și să soliciți aplicației să caute actualizări, iar odată găsită actualizarea cu iOS 5.0.1 nu rămâne decât să soliciți instalarea ei. Descărcarea sistemului de operarea poate dura destul de mult, în funcție de conexiunea la internet, dar și de serverele lor, care nu se mișcă neapărat foarte repede.

Trebuie precizat și faptul că cei care-și vor cumpăra iPhone-ul 4S lansat Joi seara de către cei de la Vodafone, Orange sau Cosmote vor trebui să tragă o fugă rapid acasă pentru a-și face update-ul, în așa fel încât să se poată bucura de „jucăria” cumpărată la parametri decenți ai bateriei. Acest lucru este valabil pentru telefoanele deja livrate în România, celelalte urmând să aibă direct versiunea actualizată instalată.

Personal, nu recomand abonamentele la Vodafone pentru că sunt foarte scumpe în comparație cu ceea ce oferă, ca să nu mai vorbim că traficul de internet suplimentar se taxează în plus, iar un smartphone de genul iPhone folosește foarte mult internetul. Aici mai trebuie precizat că rețeaua Vodafone are blocate niște port-uri de internet în așa fel încât nu poți folosi anumite aplicații gen Viber (o aplicație prin care dai sms-uri, trimiți poze, vorbești via IP, etc) sau Skype. Cu alte cuvinte, ai internet, însă numai pe ce aplicații vor ei.

Trafic nelimitat găsiți la Orange. Aceștia îți impun o limită totuși, în funcție de abonament, însă după depășirea acesteia nu vei fi taxat suplimentar, ci îți va fi redusă viteza de navigare, ceea ce te face să stai liniștit în privința costului suplimentar.

De asemenea, oferte bune are și Cosmote-ul, însă la fel ca în cazul celor de la Vodafone, și aceștia taxează traficul suplimentar de internet. Avantajul față de Vodafone este că oferă un pachet de voce, mesaje și date foarte consistent.

Atenție când călătoriți în străinătate! Este indicat să setați pe „închis” traficul de date în roaming. Companiile de telefonie au niște tarife pentru internet în roaming foarte mari, ia la sfârșitul lunii vă puteți trezi cu facturi chiar și de 1000 de lei, în funcție de cât ați navigat. Fac această atenționare deoarece știu cazuri de genul acesta și nu sunt deloc plăcute.

Modalitate dezactivare trafic de date (internet) în roaming Iphone 4 / 4S

Pentru a face această setare intrați în meniul Configurări, ulterior accesați submeniul General, iar apoi intrați la Rețea. Accesați, iar al treilea meniu este Roaming de date. Dezactivați!

Sfârșit tragic pentru tinerii care au dat speranță comunității gay din Africa de Sud. Noul lor simbol gay a fost distrus.

2011-11-10T17:48:00.001+02:00

Nu știu dacă este vorba de o mână criminală sau o pură întâmplare, însă am o veste tristă. Cuplul de studenţi gay din Africa de Sud care au stârnit dezbateri aprinse în urmă cu o lună, atunci când o fotografie în care aceștia se sărutau a apărut pe pagină a unui ziar din Capetown, a sfârşit tragic în urma unui grav accident de mașină, după cum relatează presa.

Bjorn Czepan şi Mark Dean Brown au fost implicaţi săptămâna trecută într-un accident rutier petrecut în suburbiile localităţii Woodstock. Czepan a murit pe loc iar Brown este internat în spital în stare gravă, dar stabilă.

Cei doi au devenit celebri cu o lună în urmă, atunci când au participat la un eveniment organizat anual de Universitatea Stellenbosch din Capetown, unde au fost imortalizaţi de un fotograf în timp ce se sărutau. Fotografia a apărut pe prima pagină a ziarului universităţii şi a stârnit o dezbatere aprinsă în rândul comunităţii locale.

Involuntar, datorită curajului pe care aceștia l-au avut, mai ales că se aflau într-un oraș foarte conservator, aceștia au devenit un devărat simbol al comunităţii gay din Africa de Sud. Acum, această comunitate își trăiește drama. Proaspătul lor simbol a fost distrus de soartă sau de cine știe cine altcineva.

Păcat că unele lucruri se sting atât de repede, dar mai ales atât de dur. Inevitabil, acest neplăcut eveniment mi-a adus aminte de doi prieteni pierduți anul acesta, unul omorât, altul decedat în accident rutier. E foarte nasol ce se întâmplă.

Helanca revine la modă - sugestii pentru o ținută cool

2011-11-07T19:58:00.001+02:00

Odată cu moartea lui Steve Jobs se pare că a revenit moda la clasica helancă, vânzările pentru aceasta crescând simțitor în ultima vreme. Ce-i drept, fiind deja toamnă în toată regula și vremea ne cere să ne acoperim trupurile. Acestea fiind zise, m-am gândit că ar fi bine să vă prezint câteva moduri în care vă puteți asorta o helancă, așa cum le-am găsit pe site-ul GQ.

Helăncile prezentate sunt accesibile nu foarte multora dintre noi, acestea având prețuri între 90 și 1550 de dolari. Scump, nu? Totuși, am convingerea că cei din industria modei vor valorifica momentul punând pe piață articole similare, însă accesibile și muritorilor de rând.

Totuși, chiar și puloverele pot avea formă de helancă, după cum deja știm, chiar dacă de obicei, atunci când ne referim la helanca de tip clasic, aceasta trebuie să aibă, prin definiție, țesătură sintetică supraelastică. Iarna, aceste pulovere sunt nemaipomenite, protejându-ne gâtul de frig și de răceală.

Bine, acum nu vă așteptați ca tuturor să ne stea la fel, că ăstuia din imagine și un sac de rafie dacă-i pui în cap, tot îi stă bine, mai ales la privirea pe care o are, dar nu ne limităm la atât. Barba lui, pana corbului! :)))

Tipologia credincioșilor din România. BOR și violența domestică.

2011-11-07T17:07:00.000+02:00

Creștinismul la români s-a remarcat în ultima perioadă prin construcția de clădiri impresionante, atât ca dimensiune, cât și ca lux, în timp ce oamenii mor de foame și locuiesc pe străzi., în timp ce românii își găsesc tot mai rar locuri de muncă și nu au bani pentru a-și trimite copiii la școală.

Biserica, această instituție deosebită a statului român, o existență pentru binele populației creștine, a găsit oportun să construiască lăcașe de cult unde oamenii să-și plângă de milă, însă nu a găsit de cuviință nicio clipă construirea de adăposturi pentru oameni ai străzii, locuri unde aceștia să poată dormi în nopțile friguroase, ca să nu mai vorbim de cantine unde cei la nevoie să poată mânca o ciorbă. Nimeni nu se gândește la ajutarea celor la nevoie, așa cum biserică tot și-a atribuit rolul.

Toate acestea sunt deja știute de întreaga lume care conștientizează pe ce lume trăiește, însă un alt lucru despre care nu se vorbește este modalitatea în care înțeleg majoritatea românilor această credință în Dumnezeu. Este un subiect extrem de important, știut de toată lumea, dar conștientizat de foarte puțini, odată ce mulți se comportă de-o viață așa.

Așadar, cum înțelege creștinul român credința în Dumnezeu?
Ei bine, viața credinciosului de toate zilele este vegheată zilnic de Dumnezeu. Aș zice că începe undeva Duminica, nicidecum lunea, așa cum s-ar fi așteptat toată lumea. Și ca să lămurim treaba, Duminica creștinul nostru cu „carnet de credincios” își alege straiele alea de-l fac invidios pe vecinu`, se gătește atent și pleacă la una din clădirile acelea foarte aproape de casă, că la câte biserici sunt în țara asta n-avem noi posturi de poliție și spitale la un loc, dar fie, oricum este acel loc unde începe bârfa. De fapt, clădirea bisericii este un fel de Bamboo al bătrânilor, unde se duc în fiecare weekend pentru a-și etala ținutele de gală și bârfele acumultate în timpul săptămânii.

Printre rugăciunile și plecăciunile care mai de care mai cu patos (ăsta-i cuvânt de la greci, phatos), se mai strecoară și un „ai văzut-o pe curva aia de Mărioara?... Prafu` să se aleagă de ea, că mi-a mâncat zilele ea și fii-sa, care s-a măritat cu băiatu` lu` Costache, ăla de-mi plăcea mie-n tinerețe. De n-ar mai avea zile”, iar astea nu sunt cazuri rare, ci fac deliciul mersului la biserică Duminică de Duminică.

După slujbă, acești credincioși ai neamului, au și un fel de „after-party”, care de fapt este petrecerea în sine. Întoarcerea de la biserică este tot timpul cu escală la cârciumă, acolo unde lucrurile nu țin doar un pahar, ci destul de multe.

Luni: A doua zi din săptămână, dacă e să analizăm religios, începe tot cu Dumnezeu. Cum așa? Ceva de genul „Dumnezeu` mă-ti, Geto! Unde mi-ai pus cureaua? Off, cățea ca mă-ta și tu. Nu știi nimic!”, iar continuarea puteți să v-o imaginați și voi. Nu este deloc greu. Totuși, de apreciat că Dumnezeu a fost adus în discuție încă de dimineață.

Marți: A treia zi din săptămână, așa cum se cuvine la calendarul gospodinei cu frică de Dumnezeu, încep calm. Bărbatu` e mahmur de la beția de Luni seara, la birtul din sat, acolo unde a vorbit despre conceptele bisericii ortodoxe române în comparație cu cele ale bisericii romano-catolice, de unde nu putea să lipsească nici popa din sat, încălzit bine pentru discuții, deja roșu în obraji, ca în fiecare seară, pentru antrenament, nu de alta. Bineînțeles, nici politica și fotbalul nu au fost subiecte uitate, că la astea două se pricepe toată țara, în special la macroeconomie, că toți își dau cu părerea.

Femeia-i fericită până seara, când bărbatului îi vine ideea să ceară carnetul de note odraslei. Odrasla deja începe să tremure, mai ales că nu e prima dată când se întâmplă pățania. Știindu-l pe tatăl său un om calm, cu frică de Dumnezeu, zici că are parkinson când îi înmânează părintelui responsabil carnețelul din cauza căruia și-a luat atâtea după cap. Mama, femeie cu frică de Dumnezeu, dar mai ales de bărbat, că ăsta-i mai aproape deocamdată, începe să scape oalele prin bucătărie și stă pregătită să intervină pentru a încasa pumnii și palmele în locul copilului ce nu a găsit de cuviință să învețe printre scandalurile zilnice din casă. Degeaba, că oricum și-o iau amândoi!

Vede tatăl carnetul, cu note care bineînțeles nu-i convin în totalitate, că el vrea copil de nota 10, mai ales după câteva pahare de vin. Și zice „la Mate ai 10, la Română ai 10, la Istorie ai 7...Mmm! Păi futu-ți crucea mă-ti, dar ce dracu nu ai 10 și la istorie, mă? Tu și mă-ta, doi proști! Mă faceți de râs în sat”. Și mi-i ia într-o serie pe amândoi de nu se vede. Mă-sa că nu a avut grijă de copil, odrasla că nu a învățat de 10.

Bine, tatăl nu a avut niciodată în viața lui un 10, că nu a fost timp în cei 4 ani de școală pe care i-a făcut și de luat note mai mari de 6, dar nu mai contează. Copilul să fie geniu, domnule!

Miercuri: Băiatul și mă-sa cu câte o vânătaie la vedere, sau mai multe. La școală, copilul este întrebat ce a pățit, iar el răspunde cu o artă teatrală deosebită: „M-am lovit. Am fost neatent și am căzut. Așa sunt eu, mai neastâmpărat”, în timp ce înghite în sec și își urăște existența. Nici mă-sa nu-i actriță rea atunci când e întrebată de vecinele curioase, care au pățit și ele chestii similare, ce s-a întâmplat de are semnele alea, răspunsul fiind ceva cu accident la locul de muncă, în bucătărie: „Am uitat ușa la dulap deschisă și m-am lovit în ea.”. Nimeni nu crede, dar toți sunt complici la obiceiurile românești. Nu-i frumos să stricăm tradiția.

Zilele următoare sunt cu picanterii similare, iar timpul trece fără să-i pese de oameni. Nimeni nu se bagă, nimeni nu știe nimic, iar mulți chiar nu au de ales, că e greu în ziua de azi să crești copiii singur/ă, mai ales când ai fost casnică o viață, iar statul nu deține sistemele necesare ajutării persoanelor în dificultăți de genul, că banii de la buget s-au alocat bisericii.

Vine iar minunata zi de Duminică, atunci când toți sunt la biserică, toți sunt curați, toți au venit să se roage pentru binele lor și al altora, dar nu întotdeauna pentru bine, că unii se mai roagă și pentru răul altora, doar sunt credincioși că vin la biserică, ce naiba!

Culmea, eu cel mai des am auzit de Dumnezeu și prietenii lui sfinți în înjurături în țara asta, dar noi suntem o țară creștină, nu deviem de la principiile credinței.

Ulterior, băiatul bătut și trăit în chinuri se face mare, ajunge să se însoare, iar la rândul lui începe să capete aceleași metehne ca ale tatălui: își bate nevasta și copiii, îi înjură, petrece mai mult la bar decât acasă și așa mai departe. N-ajunge prea departe profesional, că n-a fost lăsat. Tatăl l-a obligat să aibă 10 pe linie pentru a fi un bun strungar, nu pentru a ajunge la facultate.

În consecință, bulangiul de mine, care a trăit (mulțumesc sorții și părinților) într-un mediu sănătos, fără scandaluri cu bătăi și înjurături ca la ușa cortului, fără bisericisme exagerate prin casă, fără stresul că dacă am o notă mică mă rupe cineva în bătaie și așa mai departe, a ajuns la facultate, pe care culmea, fără să fie verificat de nimeni vreodată, o și termină, iar până la urmă, tot eu sunt ăla „defect”, în ochii societății.

Ca să nu mai spun de faptul că nah, condițiile de mediu social și educațional neprielnice m-au făcut să fiu homosexual, dacă e să mă iau după unii psihologi, după cum spuneam în urmă cu câteva postări (pentru postarea respectivă click aici)

Acum trebuie să termin postarea tot cu biserica și credința oamenilor, că așa am început. Nah, ce să fie de spus? Că proștii cred orbește în popi și biserică și donează bani pentru iertarea păcatelor, ca ulterior popii să se plimbe în Mercedes și alte mărci de lux? Că se fac inutil catedrale și biserici, care nu produc nimic, ci doar consumă și oricum nu ajută oamenii la nevoie? Că bisericile sunt un fel de filiale de bancă, doar că vând „nimic”, iar proștii cumpără acel „nimic” pe bani grei? Că BOR își face MALL pe banii credincioșilor, loc unde vor fi stăpâni preoții mafioți? Că dacă nu-ți plătești cotizația la biserică (asta-i valabilă la sate și uneori în orașe) popa te face de râs în biserică? Asta-i realitatea!

Aici sunt banii credincioșilor!

Bineînțeles, nu toată lumea este așa. Mai găsim și excepții, credincioși în adevăratul sens al cuvântului și preoți așa cum zice la carte, dar alea, repet, sunt excepții, însă finanțarea de la bugetul de stat a bisericilor, oricare ar fi ele, nu poate fi justificat în nicio manieră. Să se autofinanțeze!

Apropo! Voi ați auzit vreodată vreun preot predicând sau știți cumva de existența unei campanii desfășurate de BOR împotriva fenomenului de violență domestică? Pe mine mă îngrozește fenomenul!

Câteodată am impresia că biserica promovează așa ceva în mod tacit...

Site-ul „Idei de Gay” este de vânzare.

2011-11-06T15:07:00.000+02:00

Concedierea PR-istului ACCEPT: lipsă de bani sau abuz?

2011-11-05T13:33:00.001+02:00

Inițial se dorea a fi o postare prin care să vă aduc la cunoștință faptul că Asociația Accept nu mai are PR, responsabilul cu această funcție fiind concediat în urma restructurării postului, însă odată solicitată și obținută opinia celor doi factori - angajator (Accept) și angajat (Bogdan I.) - lucrurile s-au schimbat foarte mult, confirmându-mi suspiciunile pe care le aveam asupra motivului acestei restructurări. Totuși, să vă povestesc cum s-au petrecut lucrurile.

În urmă cu câteva zile, amintindu-mi de o discuție avută cu directorul executiv al Asociației Accept, doamna Irina Niță, în care îmi spunea de nu știu ce întrevederi cu polițiști români, întânliri la care le explică acestora fenomenul de „Hate Crime”, am solicitat mai multe detalii PR-ului asociației, el fiind în măsură să-mi furnizeze aceste informații. Surpriză! Mi s-a răspuns foarte scurt „Îmi pare rău, dar eu nu mai sunt angajatul Asociației Accept, în consecință, nu-ți pot da informații referitoare la asociație și activitățile sale”.

Am rămas foarte surprins. Cu Bogdan am lucrat extraordinar de bine pe toată perioada cât a fost PR-ul Asociației Accept. De fapt, pot spune că este singura persoană din ONG-urile de profil care s-a comportat foarte profesionist în slujba pe care o avea. Dincolo de toate acestea, anul acesta, pentru prima dată de când există Gay-Fest (toată săptămâna de evenimente, nu parada gay, să nu existe confuzii), pot să spun că organizarea a fost extraordinară. Locații alese excelent de bine, organizare bună, comunicare excelentă, comunicate de presă deosebit de bine structurate și cu un conținut complet. Bine, sunt multe de spus, că s-a mai ocupat și de alte evenimente, care au ieșit la fel de bine.

Revenind. Am ridicat din sprânceană și mi-am zis „ceva e necurat la mijloc”, iar drept urmare am trimis un mail comun celor două păți implicate (Accept și Bogdan I.) pentru a vedea punctul lor de vedere referitor la această desprindere.

Reacțiile nu au întârziat să apară.

Din partea Asociației Accept am obținut, așa cum am cerut în mail, punctul de vedere al celui ce a decis restructurarea, adică doamnei director executiv Irina Niță, care sună cam așa:

„Va multumim pentru mesaj si pentru interesul manifestat fata de organizatia noastra! Va informam ca postul ocupat pana la 31.10 de catre dl. Bogdan Istrate a fost restructurat datorita imposibilitatii de a mai sustine din punct de vedere financiar acest post. Regretam faptul ca situatia materiala a organizatiei nu este una mai buna si ca a trebuit sa apelam la astfel de masuri. In ciuda acestui fapt, activitatea de comunicare a fost preluata de catre celelalte departamente si nu vom face rabat de la calitatea actului de comunicare. In viitor, pentru aspecte care tin de comunicare si PR puteti sa o contactati direct pe Irina Nita, Directoare Executiva”

Nu am să comentez prea mult comunicatul doamnei director executiv Irina Niță, însă cam tot ceea ce ne este comunicat de dânsa este demontat de răspunsul foarte clar și cuprinzător oferit de către fostul PR al Asociației Accept, de către Bogdan, care sună cam așa:

„Povestea restructurarii mele
Acum 2 luni, intr-o vineri pe la 18:30, actualul director INTERIMAR al ACCEPT, mi-a spus: “Tu vrei sa pleci de la noi, nu? Ai aplicat, mergi la interviuri? Am de gand sa iti restructurez postul pentru ca nu mai pot sa primesc mail-uri urate de la tine!”

Mail-urile urate despre care amintea duduia sunt mail-uri in care ii spuneam ca: ACCEPT-ul este in cadere libera, ca nu mai sunt bani pentru evenimente/activitati, ca oamenii pleaca, ca salariile sunt de rahat, ca organizatia nu se poate ajuta de Consiliul de Conducere actual, ca organizatiei i se termina planificarea strategica la finele acestui an si ca Board-ul ar trebui deja sa propuna una noua, ca suntem suprasolicitati si ca toate acestea se intampla din cauza managementului prost.

Va dati seama ca nu i-a picat deloc bine sa ii spun de cateva ori ca felul in care conduce organizatia nu face decat sa o duca catre faliment. In cazul in care nu se stie, din cate mi s-a povestit, doamna Nita nu este la prima experienta de gen, ea mai conducand o organizatie acum vreo 10 ani pe care a falimentat-o si a inchis-o. Nu stiu care a fost criteriul de selectie atunci cand ea a fost aleasa pentru acest post dar sper ca nu acesta.

Dupa ce am fost anuntat de restructurarea postului, a urmat o perioada de chin de o luna de zile. Dupa ce m-a anuntat, a plecat in SUA intr-un proiect organizat de Centrul Cultural American, in care a mers prin nu stiu cate state si a vizitat nu stiu cate organizatii. In urma acestei experiente, organizatia nu s-a ales cu nimic. Din nou, criteriul de selectie pentru aceasta experienta poate ca ar fi trebuit sa fie altul. A fost trimisa o persoana careia nu ii place sa cunoasca alte persoane, nu este deloc un bun networker si nu cred ca este la curent cu strategia organizatiei. In concluzie, o plimbare in SUA nu strica!

Inainte sa plece, mi-a transmis verbal ca: „Bogdan, eu nu iti mai cer sa faci nimic pentru ACCEPT deci, nu trebuie sa mai faci nimic. Cum ma intorc, te restructurez. Organizatia NU MAI ARE NEVOIE DE PR. Poti sa vii sa iti bei cafeaua in fiecare dimineata si atat, nu trebuie sa mai stai.”

Eu: „Irina, ce ai de gand sa faci cu proiectele pe care le-am inceput si pe care le avem in vedere? Ce ai de gand sa faci cu GayFest-ul si cu celelalte evenimente planificate? Ce ai de gand sa faci cu filmul Noi Doi, poate cel mai mare proiect pe care l-a avut ACCEPT-ul in ultimii ani?”

NU am primit vreun raspuns ci ridicari din umeri. Mesajul pe care l-am primit a fost – Nu stiu, nu imi pasa...-.

Am continuat sa merg la serviciu, sa imi fac treaba in asa fel incat sa nu mai incep alte proiecte si mi-am anuntat colegii ca nu se mai pot baza pe mine pentru ca directorul mi-a spus ca nu trebuie sa mai fac nimic. Dupa ce i-a fost transmisa informatia, a revenit cu un mail in care imi spunea ca nu a zis asa ceva si ca daca vin, trebuie sa imi fac treaba in continuare. In momentul acela, i-am cerut ca data viitoare sa fie mult mai clara. Mi-a raspuns: „Urmatorul mail in care imi vei mai spune ce sa fac, va reprezenta si un avertisment!”. Desi i-am cerut ca toate mail-urile sa fie trimise si catre Consiliul de Conducere, acest lucru nu s-a intamplat. Nu mai zic de faptul ca procedurile organizatiei si codul muncii, nu ii permiteau sa ma sanctioneze pe mail si asta pentru ca prima sanctionare este cea verbala. Probabil ca nu stia!

Am cerut ajutor Consiliului de Conducere. Consiliul de Conducere al ACCEPT-ului este format din: Florentina Bocioc (fost director la ACCEPT si prietena apropiata a Irinei Nita), Dorian Ilie (prieten FOARTE apropiat al Irinei), Cristina Vailean (adusa de Florentina Bocioc deci, prietena de-a ei), Alexandra Luputi (adusa de Florin Buhuceanu) si Alexandra Ciucu (voluntara a ACCEPT-ului).

Consiliul de Conducere a trimis-o pe Florentina Bocioc sa investigheze cele mentionate de mine, legate de comportamentul Irinei Nita, in niste mail-uri trimise cu cateva saptamani inainte de GayFest 2011. Atunci a fost primul moment in care i-am anuntat ca imi dau demisia, motivul fiind comportamentul dictatorial si lipsit de orice fel de strategie al Irinei Nita. Florentina Bocioc a vorbit cu angajatii despre Irina, angajati care i-au spus exact aceleasi lucruri pe care le mentionasem si eu. Dupa acele „interviuri”, Florentina, in calitate de membru al Consiliului de Conducere, ar fi trebuit INSTANT sa propuna organizarea unei intalniri intre angajati, director si Consiliul de Conducere pentru a vedea daca se mai poate continua in acest mod sau nu si ce este de facut in continuare. Insa, dupa cum bine va inchipuiti, acest lucru nu s-a intamplat!

Le-am ceut sa imi trimita rezultatele anchetei. Am primit un mail in care mi se spunea ca nu au organizat nici o ancheta si ca rolul Consiliului de Conducere nu este acela de a rezolva conflictele dintre angajati. In momentul imediat urmator, AM CERUT DEMISIA INTREGULUI CONSILIU DE CONDUCERE. Nu am primit raspuns la aceasta cerere nici pana astazi.

S-a intors doamna din SUA si a mai durat incat 2 saptamani pana mi-au fost date actele de restructurare. Asta s-a intamplat pentru ca am trimis un mail catre Irina Nita si catre cei din Consiliul de Condudere in care le spuneam ca daca nu imi dau actele de restucturare, le voi scrie membrilor organizatiei pentru a le povesti prin ce trec intr-o organizatie de drepturile omului. Dupa acest mail, in cateva zile, am primit actele de restructurare si asa s-a terminat colaborarea mea cu ACCEPT-ul.

Pana la primirea actelor, nu am mai fost lasat sa particip la sedintele angajatilor si nici consultat in legatura cu demersurile organizatiei. Partea urata a fost tocmai aceste sedinte. Biroul meu era fix langa biroul ei. In fiecare luni, timp de cateva saptamani, angajatii mergeau la ea in birou, se inchidea usa iar eu ramaneam in afara sedintei, ascultand din biroul alaturat deciziile luate sau discutiile purtate. M-am simtit discriminat in propria-mi ograda, situatie care m-a facut sa ma gandesc sa merg la CNCD – Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, lucru pe care probabil ca il voi face!

Nu inteleg cum se poate sa il dai afara pe singurul om care poate sa aduca bani organizatiei si care a ajutat atat de mult la imaginea acesteia. In 2010, proiectele castigate de mine au insemnat aproximativ 50% din totalul fondurilor pe care ACCEPT le-a detinut. Cat despre starea financiara a organizatiei, cu siguranta ca ma putea sustine in continuare. ACCEPT primeste chirie in fiecare luna de la Asocitia INTEGRATION si si-a recuperat TVA-ul din proiectele cu finantare europeana avute in timp, avand in acest moment un buget de aproximativ 50.000 de euro, banuti care nu au venit de la un finantator si pentru care nu trebuie sa raporteze sau sa organizeze activitati, bani in afara finantarii de 150.000 de USD de la OSI.

Mai mult decat atat, decizia de restructurare vine dupa ce unul dintre proiectele mele a castigat, in luna iunie a acestui an, unul dintre premiile internationale ERSTE pentru Integrare Sociala, premiu care a insemnat o suma de 16.000 de euro pentru ACCEPT. Nu am vazut nimic din acest premiu!

In aceste conditii, chiar credeti ca restructurarea postului meu a fost bazata pe lipsa banilor?”

Răspunsul la întrebarea de final a fostului PR vi-l puteți contura singuri, însă mă întreb: În condițiile în care ai probleme financiare, ce faci? Dai afară omul care scrie proiecte și care-ți aduce bani în organizație sau încerci să valorifici la maxim acest potențial? Personal, mi se pare o decizie extrem de proastă în condițiile în care omul ăsta chiar își făcea bine treaba, și o spun cunoscându-l cât de cât. Bineînțeles, eu mă pot înșela, dar rămâne părerea mea.

Sunt curios dacă doamna director executiv Irina Niță ne poate spune câți bani mai are în cont Asociația Accept și de ce? Câți salariați are Accept-ul, cât câștigă lunar ei, care este rolul fiecăruia și rezultatele acestora din ultimii doi ani. Există transparență sau nu?

Este trist să existe situații în care oamenii sunt concediați prin abuz, doar pentru că au avut curajul să-și exprime o părere, iar toate acestea chiar într-o asociație ce apără drepturile omului.

Lipsă de bani sau abuz?

It`s my life (poveste reală)

2011-11-03T20:58:00.000+02:00

Să vă povestesc ce am pățit weekend-ul trecut, că e foarte interesant. Nu a durat mult, însă fază mi s-a părut de reținut. Eram în club cu mai multă lume, printre care prieteni, prietene și colege de facultate, dar și ceva iubiți/iubite ale unora. Până aici totul ok. Dansăm, ne distrăm, ne împrietenim și cu „aducțiunile” fiecăruia, iar la un moment dat iubitul unei colege de facultate îmi spune, zâmbind, dar oarecum serios: „Vezi că ne supărăm. Te cam uiți după băieți...”, ceea ce era și adevărat, că la ce bunoci erau în jur, chiar nu avea rost să mă abțin și nici nu mă uit după gagici doar că așa vrea unul sau altul. Oricum acasă tot singur mă duc, măcar să privesc e voie ;)

Bineînțeles, spontan cum sunt de obicei, nu am întârziat să reacționeaz: „Mă uit după ce vreau eu, că doar e viața mea, nu?”, zâmbind puternic. Bineînțeles, la așa ceva nu a mai avut ce să conteste și a zâmbit dând din cap a aprobare.

Cum nu-mi place să las lucrurile neterminate, în timp ce tipul clătina din cap a aprobare mi-am zis că e nevoie de o completare, ceea ce am și făcut, zicându-i la fel de zâmbăreț „Și nah, vorba melodiei care tocmai a trecut -It`s my life / It's now or never / I ain't gonna live forever- ”.

Bineînțeles, nici de această dată nu mi-a putut zice nimic contra, mai ales că în urmă cu 3 minute trăia la maxim melodia respectivă, la fel cum o făceam și eu. A acceptat și am continuat distracția înțelegându-ne la fel de bine ca înainte.

Cu alte cuvinte, nu se supără mama că mi-o trag cu bărbați și se supără alții cu care n-am nicio legătură, de parcă mi-ar cumpăra ei prezervative sau lubrifiant.

Melodia săptămânii: Tiziano Ferro - La differenza tra me e te

2011-11-03T17:42:00.001+02:00

Melodia „la differenza tra me e te” (diferența dintre mine și tine) cântată de Tiziano Ferro este extrasă de pe albumul „L`amore è una cosa semplice” (iubirea este ceva simplu), album ce va fi lansat pe data de 28 Noiembrie 2011. Turul de promovare al albumului a fost deja anunțat, primul concert fiind la Torino, pe 10 Aprilie 2012, la Palaolimpico. Pentru a consulta întregul program al turneului de promovare al acestui album accesați link-ul acesta.
Apasă „citește articolul în întregime” pentru a vedea conținutul video din postare.

Radu Mazăre o ia pe urmele Elenei Udrea.

2011-11-03T16:32:00.000+02:00

Duelul politicienilor nu se dă doar pe scena politică, ci și pe maidanul monden. Ne-o demonstrează primarul orașului Constanța, Radu Mazăre, care, după modelul ministrului de la Dezvoltare Regională și Turism, doamna Elena Udrea, s-a gândit că n-ar fi rău să apară și dânsul, de asemenea, pe coperta unei reviste mondene, chiar dacă este dedicată publicului masculin.

Așadar, dacă Elena Udrea este pe coperta lunii Noiembrie a revistei TABU, domnul Radu Mazăre se dezlănțuie pe coperta unei reviste dedicate bărbaților, care, în general, rezervă prima pagină pozelor sexului frumos. Astfel, în această lună, revista Playboy vi-l oferă spre devorare pe Radu Mazăre, nicidecum pe Gina Pistol ca altădată.

Dar totul are un preț, iar Radu Mazăre l-a plătit din plin, chiar conștient. A sacrificat Conferința Națională a PSD pentru ședința foto în Playboy, iar anunțul către colegi l-a făcut chiar de la tribuna partidului, după cum urmează: „Îmi cer iertare că nu am participat ieri şi alaltăieri la lucrări, însă aveam programată o şedinţă de fotografie pentru Payboy. Nu ştiu câţi bărbaţi de aici ar fi renunţat la nişte fotografii cu patru tinere domnişoare superbe, aranjate, superbe, pentru şedinţa de partid. Eu nu am putut”.

Dar lumea trebuie să-l înțeleagă, că e om și el, iar când mă refer la lume, zic în special de colegii de partid și de alianță, cum ar fi domnul Crin Antonescu, Victor Ponta, dar și adversarii draconici din politică, cum ar fi Corneliu Vadim Tudor. Nu cer degeaba clemență, ci mai degrabă din pricina faptului că Elena Udrea a fost atacată într-o manieră deosebit de dură de cei mai sus enumerați și n-aș vrea să i se întâmple așa ceva și tânărului primar, mai ales că spre deosebire de doamna ministru, care a fost spurcată pentru o simplă ținută din latex, domnul Mazăre a pozat alături de alte 4 tinere (3 pe copertă) mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate, cu sânii goi și poziții nedemne administrației publice, ba chiar și fără lenjerie intimă.

Primarul Municipiului Constanța nu este la prima experiență cu revista pentru bărbați. În 2009, politicianul social-democrat a pozat în costum de gangster tot pentru TABU, însă nu ca personaj principal al reviste și nici nu a apărut pe copertă. A revenit acum, în costumaţie napoleoniană de secol XVIII- XIX, flancat de sâni, papione pe post de “generali-iepuraşi” Playboy, direct pe coperta revistei.

Dacă în trecut o tânără colegă de partid a domnului Mazăre, membru în organizația PSD Timișoara, a plătit cu excluderea din partid faptul că a pozat în Playboy, decizia fiind luată de către Victor Ponta, astăzi sunt curios ce reacție va avea acest Pontănac la pozele printre femei dezbrăcate ale rebelului Radu Mazăre. Va aprecia conținutul la fel de mult?

La fel ca și pictorialul avut de doamna ministru Udrea, domnul Mazăre face dezvăluri din viața privată, însă cele declarate de Mazăre se diferențiază prin declarații referitoare la viața de golan, așa cum se autointitulează tânărul primar, cearceafuri cu rusoaice și chinezoaice, dar și haimanele.

Aștept cu nerăbdare să-l văd pe Corneliu Vadim Tudor pozând pentru revista „Femeia”, pe Ion Iliescu fotografiindu-se pentru revista „Casnica”, dar și pe Adrian Năstase într-un pictorial semnat ”Nepotul celor 1001 mătuși Tamara”. De asemenea, Crin Antonescu ar fi bun pentru un pictorial numit „Cele mai bune 5 vopsele de păr liberale”, dar și Traian Băsescu s-ar potrivi revistei ”Viața Satului”, alături de Emil Boc dând la coasă.

Pe final, dar în continuarea titlului acestui articol, mi-aș exprima speranța că în următorul pictorial, dacă tot o ia pe urmele Elenei Udrea, Radu Mazăre nu ne va vorbi despre cât de greu e să faci politică pe tocuri, că la Rio se poată... prietenii știu de ce!

Elena Udrea - Pictorial TABU, Noiembrie 2011

2011-11-02T23:19:00.001+02:00

Se pare că pictorialul pe care Elena Udrea l-a avut pentru revista TABU a pus presa din România pe jar, iar adversarii politici n-au pierdut ocazia de a o ataca pentru gestul ei. Toate ziarele și revistele vuiesc în urma acestei mișcări mondene făcute de către ministrul de la Dezvoltare Regională și Turism, ajungând să fie un subiect de maximă importanță.

Pentru cei care nu știu, Elena Udrea a pozat pentru revista TABU, într-un pictorial în care a fost pe rând Cleopatra, Jackie Kennedy, Margaret Thatcher și Madonna, unele dintre cele mai celebre femei pentru caracterul lor puternic. Revista a început să fie distribuită începând de astăzi, 2 Noiembrie.

Odată cu aceste poze, ministrul Elena Udrea a acordat și un interviu în care vorbește foarte deschis despre viața sa privată, cum s-a căsătorit cu Dorin Cocoș, care este motivul din cauza căruia amână aducerea pe lume a unui copil, dar și despre posibilitatea unui prim-ministru sau președinte femeie în România, provocându-i astfel pe deloc puținii misogini din România la un exercițiu de gândire.

Nici subiectul tocurilor nu a fost neglijat, aceasta declarând că poate munci 12-14 ore pe zi, pe tocuri, fără ca acest lucru să o facă să devină bărbat sau fără a mai ajunge și la coafor, în ciuda preconcepțiilor din țara noastră.

Pozele finale le găsiți în revista TABU, în acest moment fiind disponibile pe internet doar câteva dintre momentele surprinse la making of, pe care le puteți vedea în continuare:

Curioși din fire, mulți jurnaliști specializați pe nuanțe politice le-au cerut celor de la TABU informații despre cum s-a comportat Elena Udrea la această ședință foto, cât și la interviu, dat fiind faptul că este vorba de un material monden, nu unul axat pe politică.

Astfel, directorul editorial al revistei TABU, Dan Silviu Boerescu a declarat că Elena Udrea „s-a purtat absolut normal, aşa că am scăpat de stereotipurile legate de ea pe care le aveam adânc încrustate în minte"

Totuși, Elena Udrea nu este străină de ședințele foto pentru publicațiile mondene, în anii 2007 și 2009 fiind ținta reflectoarelor revistei The One.

Considerați că este oportun ca un ministru al României să pozeze în reviste mondene?

Imagini ȘOCANTE. Ce pățești dacă ești gay în Africa.

2011-10-31T17:57:00.000+02:00

Uitându-mă în jur, mi-e greu să cred că unii semeni de-ai noștri sunt oameni. Cruzimea ființelor umane, și vă rog să luați în seamă ironia, a ajuns la cote alarmante, iar aici nu vorbesc neapărat de românii noștri, cu toate că sunt sigur că și aici s-ar găsi câțiva deștepți dispuși să facă ceea ce veți vedea în materialul video, ci la situația din Africa. Este strigător la cer!

Rămâi fără cuvinte dacă ai curiozitatea să afli ce pățesc unii semeni de-ai noștri, oameni cu suflet, cu sentimente, cu necazuri și bucurii, persoane ca oricare altele, dar care au avut neșansa să se nască în locul nepotrivit detaliului pentru care sunt judecați și omorâți, cu o orientare sexuală diferită de a majorității.

Ce urmează să vedeți nu mai are nevoie de cuvinte. Este absolut strigător la cer! Pentru asta ar trebui să se pornească războaie și să fie omorâți liderii care omoară la rândul lor persoane nevinovate, culmea, în numele religiei, nu pentru petrol, așa cum s-a întâmplat în Irak. Pe mine mă apucă tremuratul când mă uit de ce sunt capabili niște diavoli cu întruchipare umană.

Imagini absolut terifiante!

Noul Cod Civil protejează viața intimă a homosexualilor

2011-10-30T16:06:00.000+02:00

Pentru că de multe ori homosexualii s-au trezit peste noapte cu numele apărut în mod public în cine știe ce context gay fără acordul lor, fie cu coming-out forțat, chiar într-o manieră derizorie aș putea spune, că așa au găsit unii indivizi de cuviință, să decidă ei asupra vieții altora, am decis să abordez un capitol foarte interesant, dar mai ales foarte important, al Noului Cod Civil, intrat în vigoare la 1 Octombrie 2011, ce ne afectează foarte mult, însă în mod pozitiv.

Astfel, partea la care am să fac referire se numește Respectul vieții private și al demnității persoanei umane, fiind regăsit în Cartea I - Despre persoane, Capitolul II - Respectul datorat ființei umane și drepturilor ei inerente, Secțiunea a 3-a, din mai sus numitul Noul Cod Civil, pus în aplicare prin legea 71/2011.

Reglementările despre care am să vorbesc sunt foarte clare, de aceea nu necesită o analiză extrem de complexă, chiar dacă sunt anumite nuanțe ce se conturează în subsidiar și care, oricum sunt cele care fac diferența.

Astfel, pentru început avem de-a face art.70, articol care ne garantează, așa cum o face și Constituția României, dreptul la libera exprimare, însă în anumite limite:

Art. 70. Dreptul la libera exprimare

(1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare.
(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi limitele prevăzute la art. 75.

Ulterior, ne axăm pe unul din articolele extrem de importante, care face referire la viața privată:

Art. 71. Dreptul la viaţa privată
(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.

(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Acest articol poate fi considerat desprins din art. 58 din Noul Cod Civil, care enumeră o sumedenie de drepturi garantate de Constituție, iar prin art. 71 nu se face altceva decât să se întărească și să se nuanțeze faptul că nimeni nu poate aduce atingere vieții noastre private, atât în mod direct, cât și indirect, prin intermediul unor imixtiuni, fără a avea acordul nostru. Foarte important de reținut este că referirile sunt la viața privată, nicidecum la atingerile aduse prin intermediul activității profesionale și strict legate de acestea.

De asemenea, este întărit în alin.3 al art.71 faptul că nimeni nu poate folosi informații din viața privată a unei alte persoane, precum și a conversațiilor avute prin intermediul diverselor canale de comunicare, chiar dacă am fost parte la acestea, excepție făcând momentul când avem acordul celor implicați în conversație.

De exemplu: Dacă eu vorbesc prin sms, poștă clasică sau electronică, messenger sau pe facebook anumite chestii cu cineva, iar ulterior public acele conversații într-un anumit ziar sau pe internet, înseamnă că am încălcat art. 71 și pot fi dat în judecată pentru reparearea prejudiciului patrimonial (daune materiale) sau nepatrimonial (daune morale). Important: Conversațiile să fie de natură personală!

Art. 72. Dreptul la demnitate

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale.

(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Și acest articol este destul de clar, însă lărgește modalităților prin care cineva ar putea aduce atingere demnității altei persoane, generalizându-le, însă precizând doar efectul care ar putea fi atins și în baza căruia cel vătămat se poate adresa instanței.

Art. 73. Dreptul la propria imagine

(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.

(2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile.

Prin acest articol legea ne protejează de publicarea unor înfățișări (poze), înregistrări video sau audio, de către alte persoane, indiferent de scopul acestora, chiar și în cazul unor prezentări pozitive, oferindu-ne libertatea de a decide asupra imaginii noastre și construirii acesteia.

De exemplu: Reprezintă încălcarea dreptului la imagine chiar și postarea pe facebook a unor poze în care suntem prezenți, în cazul în care nu suntem de acord cu respectiva postare și deci, putem să acționăm în judecată pe cel ce se opune voinței noastre.

De asemenea, filmările și fotografiile realizate de către cameramani sau fotoreporteri, în care ne apar voce sau/și înfățișarea, și sunt postate fără acordul nostru, reprezintă o încălcare a dreptului la imagine. Însă, trebuie luat în considerare că acordul se prezumă (art.76 Cod Civil) în cazul în care vedem că reprezentanți ai media (televiziuni, publicații scrise, bloggeri) ne înregistrează și o fac cu acordul nostru, presupunându-se că suntem conștienți de faptul că acele materiale vor fi folosite în activitatea lor profesională. În cazul unui dezacord, acesta trebuie exprimat la momentul filmării, fie ulterior pentru a fi anulate sau pentru a nu fi publicate. De asemenea, și după publicare putem să dispunem întreruperea afișării publice, excepție făcând contractele prin care s-a dispus altfel.

Art. 74. Atingeri aduse vieţii private

Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private:
a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia;
d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal;
e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;
g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite;
h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;
i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.

Aici nu prea sunt precizări de făcut, fiind enumerate cazuri concrete prin care poată fi atinsă viața privată a oricărui individ și prin care suntem protejați în special de abuzurile media și nu numai.

Pentru că tot am făcut atâtea referiri, trebuie cunoscut și conținutul art. 75, care precizează limitele încălcării drepturilor mai sus enumerate.

Art. 75. Limite

(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.

Ce trebuie reținut?

În cazul orientării sexuale, atunci când ne referim la persoane care nu și-au declarat public orientarea sexuală, constituie gravă încălcare a unor mai multe articole ce protejează viața personală a persoanei, următoarele aspecte: publicare numelui, a unor poze, înregistrări, legături, a unor imixtiuni din care să reiasă orientarea sexuală a acestuia, dar și orice practici prin care se urmărește evidențierea persoanei ca aparținând unei comunități sexuale

În cazul în care avem de-a face cu persoane care sunt cunoscute public ca aparținând unei alte orientări sexuale, având făcut coming-out, asumându-și poziția în se află, precizarea numelui și a activității acestuia în legătură cu comunitatea LGBT nu constituie încălcarea dispozițiilor secțiunii la care facem referire, legătura lor fiind deja conturată anterior și asumată. Totuși, chiar și în acest caz, prezentarea unor aspecte din viața lor personală reprezintă de asemenea încălcarea dispozițiilor mai sus amintite. De exemplu, dacă vorbesc despre faptul că Mircea Solcanu sau Ricky Martin e gay, e clar că nu i-am făcut eu coming-out, ci era dinainte făcut și deci, clar nu-i încalc dreptul la propria imagine sau alte.e

Așadar, mare grijă pe cine înregistrați, ce publicați și mai ales unde. Ceea ce aparent poate fi simplu se poate dovedi complicat. Și încă ceva! Precizările nu se aplică retroactiv, ci proactiv. Cu alte cuvinte, încălcările trebuie să fi survenit după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil pentru a putea chema pe cineva în instanță. Have fun!

În perioada următoare am să revin cu niște precizări referitoare la instituția căsătoriei, în Noul Cod Civil, mai ales că acesta exclude din start ipoteza unei căsătorii între persoanele de același sex.

Homosexualitatea la români: niște perverși, dom`le!

2011-10-27T23:22:00.001+03:00

Îmi amintesc de faptul că mama era tot timpul cu cartea-n mână, că era dimineață sau seară, se delecta citind cărți de diferite feluri, înainte sau după programul de muncă. Ba chiar mai mult, țin minte că și la serviciu își lua cărțile după ea, iar atunci când avea timp, se delecta cu miile de rânduri așternute pe hârtie, chiar la locul de muncă. Cum nu a fost și nu este o femeie cu preconcepții și subiecte tabu, tânăra mama a găsit oportun să citească și cărți ce abordau educația sexuală, printre care și „Educația relațiilor dintre sexe - pregătirea tineretului pentru viața de familie”, scrisă de Dr. Mihai Peteanu, Editura Didactică și Pedagogică, București - 1973.

Analizând data cumpărării cărții, așa cum este scrisă pe copertă, sigur nu a fost achiziția mamei, că ea era mult prea mică pentru a se duce la librărie să ceară așa ceva, iar pe altă parte, nici nu i-ar fi vândut cineva o carte de genul ăsta unui copil de 6 ani, dar în fine. Cel mai probabil a primit-o de la cineva mult mai târziu, când s-a pus la casa ei și a început „negocierile” conceperii celor doi plozi.

Partea cea mai importantă este că mama s-a ghidat mult timp, probabil, și după această carte, pe care ulterior, odată cu trecerea anilor, am ajuns să o citesc și eu, găsind-o prin biblioteca familiei. Și poate că acum ceva ani, când accesul la informației era mult mai retricționat, lucrurile le vedeam diferit, în sensul că aș fi dat mai mult crezare tuturor prostiilor pe care le găsim în cărți, cum este și cazul de față.

De fapt, unde doream să ajung? La faptul că, la un moment, citind carte cu pricina am dat peste niște tâmpenii de zile mari, cum și-n ziua de azi ți-e dat să mai auzi, doar că nu din gura unor doctori, prin care se îndoctrina populația cu faptul că homosexualitatea este o boală, după cum reiese din frazele pe care le puteți vedea chiar voi în următoarea poză.

Trebuie precizat că da, homosexualitatea fost considerată multă vreme o boală, însă a fost scoasă din lista bolilor mintale încă din anul 1973, chiar anul în care a fost editată cartea, însă regimul de atunci nu a găsit de cuviință să admită schimbarea. Și nu a scos-o cineva că așa a vrut el, ci în urma unor studii care nu au reușit să dovedească vreo clipă că această orientare sexuală este boală.

Dar îndepărtându-ne de chestiile oarecum tehnice, eu am crescut într-un mediu social și educativ prielnic, cu valori și principii, fără scandaluri sau abuzuri din partea cuiva, fără a fi expus la traume sau alte d-astea, și tot sunt gay. Poate-oi fi d-ăla veritabil, mă! :)))

Ideea este că indiferent de ce prostii debitau unii și cât încercau să ne clasifice ca bolnavi, suferind de anomalii sexuale (abateri patologice grave), mama tot m-a iubit, m-a susținut și m-a înțeles, iar pentru asta îi mulțumesc.

În fine, ideea este că nici DEX-ul nu este mai prietenos comunității LGBT, acesta considerând homosexualitatea ca fiind o perversiune sexuală, care perversiune sexuală este pedepsită de Codul Penal conform art.201

Atunci, în acest caz, legiuitorul român se contrazice singur: Păi dacă am abrogat art. 200, care încrimina homosexualitatea și deci, prin acesta s-au legalizat practicile homosexuale, care vedem că sunt considerate perversiuni sexuale, de ce ulterior acestea sunt pedepsite? Ceva nu se leagă. O dată le legalizezi, o dată le pedepsești. Și dă-le dracului, că sunt articole unul lângă altul, chiar dacă unul abrogat.

În fine, această situație este cunoscută în prezent, iar în Noul Cod Penal, care ar urma să intre în vigoare în toamna anului 2012, legiuitorul a făcut în așa fel încât perversiunea sexuală să nu mai fie pedepsită, considerând că stă în libertatea fiecăruia să facă ce dorește în pat.

Deoarece de-a lungul timpului au existat problematici pe conținutul infracțiunii de perversiune sexuală în actualul Cod Penal, găsim și un recurs în interesul legii, soluționat de către Înalta Curte și Casație de Justiție prin Decizia nr. III, din 23 Mai 2005, în care sunt lămurite aspectele referitoare la perversiunile sexuale, îndepărtând anumite interpretări eronate, după cum urmează:

„Celelalte practici sexuale care, fiziologic, nu sunt apte sa produca orgasm si, deci, nu pot fi considerate "acte sexuale" in acceptiunea legii, constituie acte de perversiune sexuala, cum ar fi mangaierile obscene, fetisismul, voyeurismul, exhibitionismul si bestialitatea.

Prin natura ei, perversiunea sexuala consta in practicarea de acte nefiresti privind viata sexuala, diferite de cele cu caracter homosexual, concretizate in manifestari aberante ale instinctului sexual, prin care nu se urmareste realizarea unui raport sexual, ci doar obtinerea excitatiei sexuale nefinalizate.

In raport cu prevederile art. 201 din Codul penal, perversiunea sexuala viciu, care consta in practicarea de acte lascive, obscene, de lubricitate, in tendinta de a obtine satisfactii ale instinctului sexual in afara a ceea ce este admis ca firesc, este necesar sa intervina reactiunea penala numai atunci cand actele de perversiune sexuala au fost savarsite in public sau au produs scandal public.”

Astfel, analizând cele de mai sus, extragem următoarele idei:
- perversiunea sexuală nu trebuie să fie aptă să producă orgasm (ceea ce e aberant)

- nu țin neapărat de latura homosexuală, așa cum considerau înainte instanțele. (asta e bine că s-a clarificat)

- nu se urmărește realizarea unui raport sexual (iar e aberant să excluzi asta)

- reținem că trebuie făcute în public sau să fi produs scandal public pentru ca perversiunea să fie pedepsită.

Pentru cei ce nu știu, RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII constituie izvor de drept, singurul din practica judiciară românească, și se face atunci când există nelămuriri referitoare la aplicarea unor dispoziții, de către Procurorul General al României, cât și atunci când practica instanțelor diferă în materia acelorași infracțiuni, acestea survenind tot din nelămuriri juridice. Scopul ei este de a crea o practică unitară a instanțelor, iar deciziile ICCJ în interesul legii sunt obligatorii, constituind, după cum am mai spus, singurul izvor de drept din practică admis în România.

Din punctul meu de vedere, chiar și definiția dată de ICCJ este incompletă și aberantă pe alocuri, aici văzându-se cât de mult se pricep unii dintre judecători la sex :)))

Hai că am alunecat mult de la subiect, am cam lălăit-o și nu e bine. Sper să nu mă fi încurcat, mai ales că e destul de târziu să te plimbi printre atâtea perversiuni sexuale, în mod teoretic :)))

Noapte bună și spor la perversiuni sexuale, dar nu în public, că ați încurcat-o!

Credeți că Andreea Bălan a săvârșit acte de perversiune sexuală în public? :))

Amintiri cu temperaturi ridicate.

2011-10-27T00:57:00.002+03:00

Nici nu mai rețin dacă v-am povestit sau nu, însă astăzi mi-am adus aminte cu plăcere de câteva momente fierbinți, atât la propriu, cât și la figurat. Și dacă ar fi multe de spus, am să îmi amintesc doar de câteva cu „voce tare”, cum ar fi petrecerea la și în piscină, pe timp de noapte, desfășurată chiar vara de anul acesta. Ohhh, da! O petrecere cu foarte multă lume, într-o seară călduroasă de vară, cu vin roșu (șampania n-a fost să fie), multă socializare și altele similare. E senzațional! Jocuri în piscină, jocuri pe marginea piscinei, super belea! Nu știu, dar e o senzație de libertate aparte, e altceva...

Tot de nopți în piscină îmi aduc aminte de acum 2 ani, undeva prin Grecia. Ce-i drept, atunci era mai intim, iar șampania nu lipsea nici ea. Priveliștea completa tot tabloul: eram undeva pe o culme, un deal sau ceva de genul, iar de acolo se vedea marea ușor agitată. Parcă și acum aud valurile mării.... îmi lipsesc atât de mult.

De asemenea, tot astăzi mă gândeam la una din renumitele băi de la Budapesta, iar aici nu fac referire la saunele alea deocheate, dacă pot să le zic așa, ci la Széchenyi Bath, un complex de băi și ape termale absolut minunat. Fel de fel de saune, nu știu câte piscine interioare, trei piscine exterioare cu apă termală, mai ales când afară sunt temperaturi cu minus senzația fiind deosebită. Nu știu, parcă simți că sfidezi legile corpului în situațiile alea. Țin minte că după o zi petrecută în aceste băi mă simțeam cu totul relaxat. Ce să mai zic? Altă viață!

Și câte amintiri ar mai putea fi povestite, multe cu adevărat speciale și de care mi-e dor, mai ales când mă uit pe geam și văd toamna asta nesimțită, de care nu-mi era dor sub nicio formă.

Oare Moș Crăciun există?

P.S. Cine e interesat de istoria băilor Széchenyi poate citi câteva rânduri aici.

Locuri de muncă pentru gay oferite de Grindr & Blendr

2011-10-10T23:39:00.000+03:00

Membrilor comunității gay, dar și persoanelor gay-friendly, li se oferă noi oportunități în plan profesional. Cum ingeniozitatea demonstrată de-a lungul anilor de către homosexuali și bisexuali a dus la afaceri de succes, fie că vorbim de antreprenori sau angajați cu orientarea sexuală declarată sau nu, aceștia au făcut dintr-o banală obișnuință a oamenilor de mers la muncă o adevărată artă, aceasta din urmă fiind reprezentată de rezultatele muncii gay-iilor și bisexualilor. (pentru informații referitoare la locurile de muncă pentru gay citește întregul articol)

De fapt, pink economy, așa cum este denumit segmentul de economie animat de servicii adresate și dezvoltate în mod explicit persoanelor LGBT (lesbian - gay - bisexual - transsexual), este în creștere de la an la an în ciuda oricărei crize, multe din orașele lumii încercând de-a lungul timpului să atragă cât mai mulți turiști din acest segment. Printre cele europene am putea enumera Barcelona, care a devenit un al doilea Amsterdam al Europei, dar și Berlin, Budapesta, Praga, Viena, cât și multe altele.

Dar să revenim la locurile de muncă pentru gay, bisexuali, dar și gay-friendly despre care vorbeam la început. Cei de la Grindr (câteva cuvinte despre aplicația gay pentru iPhone, iPad, iPod, Blackberry și telefoane cu Android aveți aici) au dezvoltat o nouă aplicație pentru telefoanele inteligente, de data aceasta fiind vorba despre un social GPS straight, după modelul social GPS-ului gay numit Grindr. Noua aplicație o găsiți pe site-ul Blendr (http://www.blendr.com/). Bineînțeles, aceasta poate fi folosită și de către gay, doar că ați putea să vă amestecați cu vecinii de bloc heterosexuali care n-ați dori să știe neapărat de dumneavoastră, chiar dacă în România aplicația încă nu este atât de populară, dar abia a fost lansată.

În fine! Dezvoltând această aplicație nouă, dar și deoarece Grindr devine tot mai popular printre homosexuali, sigur că e nevoie de oameni noi în echipă. Locurile de muncă sunt postate pentru Los Angeles, însă dat fiind faptul că munca în IT și Marketing poate fi făcută și de peste ocean, mă gândesc că n-ar fi rău nici câțiva români de-ai noștri să aplice, dacă se regăsesc în cerințele postate pe site lor.

Așadar, dacă cineva dorește să vadă o listă cu posturile disponibile, nu rămâne decât să intre pe site-ul Grindr, la rubrica JOBS (http://www.grindr.com/jobs/) și să vad cam ce-și doresc oamenii ăștia de la viitorii lor colegi.

Pentru a descărca aplicațiile Grindr sau/și Blendr, intră în magazinul tău virtual (Apple Store, Android Market sau BlackBerry AppWord) sau apasă pe icoanele de mai jos pentru a obține mai multe detalii în funcție de modelul terminalului tău:

De asemenea, pentru a înțelege mai bine cum funcționează aceste aplicații vă invit să vizionați o scurtă întroducere a Blendr.

Welcome back!

2011-10-06T15:40:00.002+03:00

Știu că nu am mai scris de foarte mult timp, cum la fel de bine știu că nici nu-mi pare rău, iar viața mea a decurs la fel de bine, poate chiar mai bine fără a interacționa cu mediul gay. Dacă stau să analizez atent, cred că mai discriminat și judecat mă simt de către homosexuali decât de prietenii mei str8, cu care lucrurile se derulează cu mult mai multă deschidere, cu mai mult calm și înțelegere.

Acum, că lucrurile s-au mai așezat, iar vara s-a cam dus de o lună, am să-mi fac timp să revin pe blog cu ceva mai multe articole pe care deja mi le-am conturat cât de cât. Urmează o perioadă interesantă în care vor apărea pe blog-uri, iar pluralul nu l-am folosit întâmplător, diferite informații privind finanțările unor ong-uri ce se bat cu pumnul în piept că vor binele comunității, iar membri lor pozează în niște militanți pro-bono, mai să crezi că fac asta pe gratis, din pură pasiune. Adevărul? Cu siguranță nu e dat de aparențe.

De asemenea, voi vorbi sincer și dezinteresat despre Serile Filmului Gay, care tocmai se apropie, despre cum se dau premiile acolo, cum se fac diferite calcule în așa fel încât totul să iasă ca la carte, etc. Dacă până acum am tăcut, am făcut-o pentru că nu doream să duc în derizoriu anumite lucruri care păreau să aibă un viitor promițător, dar se pare că acestea devin un pericol pentru noi ca și comunitate. Excluzând asta, mie chiar nu mi se pare normal ca cineva să ne ia de proști, că nu este cazul.

În fine, nu am să continui prin a spune prea multe în avans, ci voi lăsa la analiza cititorilor materialele ce vor apărea la momentul potrivit, că prea am văzut/auzit prea multe ca să mai tac.

P.S Am pus poza cu vaca la munte pentru că mi se pare foarte tare imaginea. Câtă libertate să fii vacă, nu?

Cum ne mai citează DEX-ul... neoficial

2011-09-27T12:57:00.001+03:00

Din categoria „cum ne mai citează DEX-ul” sau mai bine zis, cum nu cred că se folosește expresia asta printre homosexuali, astăzi avem de-a face cu „a face contorul”, care ar însemna că ți-o tragi... cu cineva, evident. Măi, să vezi! Folosește cineva dintre gay această expresie? Eu chiar n-am auzit-o! Sunt curios de unde au tras ei concluzia că am folosi noi așa expresie, care nici măcar nu are farmec.

România dă subtil peste bot Olandei

2011-09-19T17:21:00.000+03:00

După multe eșecuri de politica externă ale României, se pare că autoritățile învață să „joace cartea” așa cum o fac de ani buni alte state ale lumii. Astfel, după ce Olanda a declarat că se va opune vehement aderării României și Bulgariei la spațiul Schengen, chiar dacă din punct de vedere tehnic îndeplinim toate condițiile, țara noastră a acționat într-un mod foarte inteligent ca replică: a lovit Olanda acolo unde o doare mai tare, la exporturile către România, care nu sunt deloc puține ca valoare, iar pe criză fiecare cent contează.

Așadar, aflăm din presă că autoritățile române au oprit la vama din Salonta și Borș nu mai puțin de 15 tir-uri încărcate cu flori și semințe din Olanda, în urma unor suspiciuni privind infestarea acestora cu microorganisme de carantină.

Au fost prelevate probe, iar rezultatele vor veni în câteva zile, după ce vor fi analizate de către Agenţia Naţională Fito - Sanitară din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, până la acel moment importurile din Olanda fiind blocate.

Bineînțeles, un lucru foarte inteligent, și de care au luat cunoștință olandezii cu siguranță, este faptul că cel mai probabil rezultatele vor veni Vineri, EXACT cu o zi după discutarea aderării noastre la Schengen, în cadrul Consiliului de Justiției și Afaceri Interne al Europei (JAI).

Cu alte cuvinte, România a transmis Olandei un mesaj foarte clar, într-o manieră diplomatică, de genul ”Ori ne primiți în Schengen, ori vă futem exporturile către România”. Mai rămâne de văzut cum decurg negocierile din culise, căci alea sunt decisive.

Sincer, din punctul meu de vedere, chiar era nevoie să le dăm o palmă peste bot, că Europa asta unită prea vrea doar avantaje de la noi, să consumăm, să le dăm contracte, fără să accepte și alea câteva părți negative pe care le avem sau pe care le hiperbolizează ei.

Deocamdată România are balanța comercială în favoarea lor, și nu fură țiganii noștri cât câștigă ei din afacerile cu țara noastră, așa că „mucles și plantați lalele”!

Bisexualii, dragii de ei.

2011-09-06T00:54:00.000+03:00

Odată cu trecerea timpului ne dăm seama că unele lucruri capătă alte coordonate în mintea noastră, față de cum le aveam în trecut, iar acest lucru se întâmplă datorită contactului cu subiecte și situații ce aduc atingere vechilor percepțiilor deja structurate. Pentru unii, mumă. Pentru alții, ciumă, bisexualii, în speță, din România, sunt unul din subiectele față de care o dată cu trecerea timpului mi-am schimbat oarecum percepția. Spun „oarecum” deoarece nu văd termenul cu alți ochi, în esență, însă tind să cred că este nevoie de o clasificare a acestora în două categorii mari: bisexuali reali și bisexuali închipuiți.

Despre bisexualii reali nu sunt foarte multe lucruri de spus, asta pentru că termenul este destul de clar, fiind vorba despre acei bărbați care se simt atrași atât de femei, cât și de bărbați, în aceeași măsură sau chiar disproporționat. Sunt bărbați care sunt atrași absolut în mod egal de ambele sexe, însă și mai mulți sunt cei care înclină mai mult către una din cele două categorii, însă fără a o neglija pe cealaltă, având raporturi sexuale frecvente pe „ambele maluri”. Am să merg pe stereotipuri și am să zic că majoritatea dintre ei au rol sexual ACTIV.

De asemenea, ar mai fi categoria bisexualilor închipuiți. Aici găsim, de principiu, o serie de homosexuali frustrați atât de mult de sexualitatea lor, întrucât decid să joace rolul bisexualului de serviciu. Fără a fi atrași sexual și de persoanele de sex opus, nu sunt puțini bisexualii închipuiți care mimează atracția față de femei, doar pentru a mai spăla din „rușinea” din mintea lor. Dar lucrurile nu se opresc aici. Ar mai fi o serie de bisexuali închipuiți formată din homosexuali care pretind acest lucru doar pentru a fi cool, pentru a deveni mai interesanți, mai atractivi, chiar dacă nu este cazul. Oricum, aceștia se văd cu ochiul liber, atât prin comportament, cât și prin lipsa de activitate în ambele „sectoare”. Să nu vă imaginați că cineva mai este bisexual dacă de 10 ani n-a mai atins femei, în modul sexual. E clar că nu poți fi bisexual la fără frecvență. De asemenea, am să revin cu stereotipuri și am să spun că majoritatea dintre ei au rol sexual PASIV, fie versatil.

Astfel, analizând jucatul de-a bisexualul, nu pot decât să spun că în mintea mea este conturat foarte precis bisexualul real, cel pe care-l admir în naturalețea lui, fără scenarii și prestații de aparență. Bisexualii reali sunt deliciul adevărat, nicidecum cei închipuiți, care oricum îmi crează o senzație de repulsie totală, de fals, de frustrare, iar astea nu pot atrage. Când vom înțelege că doar dacă suntem foarte naturali și ne acceptăm întâi noi, apoi ne vor accepta și alții?

Și pentru că spuneam că pentru unii e mumă, iar pentru alții este ciumă, să știți că sunt două păreri clar conturate asupra bisexualilor: unii sunt foarte excitați de ideea unui bisexual, pe când alții nu vor să audă de așa ceva. Ca orice lucru, bisexualii au avantaje și dezavantaje, iar unul dintre cele mai negative lucruri ar fi instabilitatea emoțională, atunci când sunt cu un bărbat ducând lipsa afecțiunii feminine, iar când sunt cu o femeie suspinând la o noapte petrecută alături de un alt bărbat.

65 de ani alături de Freddie Mercury

2011-09-05T17:37:00.000+03:00

Dacă n-ar fi murit, astăzi ar fi împlinit 65 de ani și probabil încă ne-ar fi uimit cu energia și farmecul său, dar mai ales cu melodiile sale inestimabile. Freddie Mercury, căci despre el este vorba, va rămâne etern în acest Univers prin ceea ce a fost: Un mare artist. Un om deosebit.

Pentru câteva detalii despre Freddie Mercury, vizitați o altă postare Idei de Gay, în rubrica „Serialul Personalităților Gay”, printr-un cick aici.

Robert scrie pe Darkq câteva cuvinte, dar ne oferă două materiale video minunate. (click aici)

Evenimentul Zilei prezintă o mică parte din viața artistului (click aici)

Morcovi tineri și găină bătrână. Iese ciorbă bună?

2011-08-31T19:08:00.000+03:00

Zilele trecute stabilesc cu o prietenă să trec să o vizitez, așa că iau bicicleta și dau două ture prin oraș, ca ulterior să ajung la ea. Între timp, planurile au fost schimbate puțin, în sensul că am decis să nu mai urc în apartament, ci să ne vedem la o terasă lângă blocul ei, ceea ce s-a și întâmplat. Am ajuns la crâșmă, am proptit bicicleta în gard și ne-am întins la vorbă până târziu, când din cele câteva mese, am rămas noi (plus încă o prietenă de-a ei) și încă o gagică cu un puștan, cei din urmă la altă masă, singuri singurei.

După ce am pasat glume de la o masă la alta, fiind o terasă de cartier, iar prietena mea cunoscându-se cu tipul și femeia de la cealaltă masă, ne-am apropiat și a început distracția. Discutăm, glumim, consumăm ceva alcool, etc. Lucrurile se încing ușor, ușor, ca mai apoi ce să văd? Că tipa de 30 și ceva de ani îi face semne bunocului cu craci de fotbalist, în vârstă de numai 17 ani. Mă gândesc că nu am văzut bine și zic să analizez subtil ce se mai întâmplă. Da, madame se dă agresiv la puștan. Prietena mea îmi șoptește de ea bănuiește de mult că madame de 30 și ceva de ani și golănașul și-o trag. E clar că nu-mi convine, mai ales că îmi place mult de tip.

În fine, se sparge gașca și fiecare pleacă acasă la el, unii împreună, alții separat, din păcate. :))

Revine o altă seară la terasa respectivă. Se adună lumea, distracție multă, muzică din plin și voie bună. Apare o gagică care declară la unison că mă place de mult și că mi-a pus gând rău, că sunt o partidă bună și n-ar vrea să treacă viața pe lângă ea. Fac pe prostul, luând-o ca pe o glumă, iar până la urmă scap cu basma curată.

Printre meseni, zăresc un exemplar greu de trecut cu vederea, altul decât cel dinainte, însă tot cu picioare de fotbalist și multă personalitate. De data asta schimb ceva priviri, ce-i drept, mai speciale, ni se intersectează puțin ochii și cam atât, că nah, nu poți să strigi în gura mare ”ce bulangiu sunt și ce te-aș lua acasă”. Nu trece mult timp și imediat apare madame aia de 30 și ceva de ani, cu care se pare că am aceleași gusturi la bărbați, madame făcând în așa fel încât să se pipăie și cu ăsta. Futu-i mă-sa în cur să-i fut! Și de data asta îmi strică combinația :)))) Problema e alta, și ăsta are tot cam 17 ani.

Ce nu v-am spus, este madame asta are o fată ce ar putea fi iubita oricăruia dintre ăștia doi la care se dă, însă tot ea sare să ne fure tineretul revoluționar, atât nouă băieților, cât și fetelor tinere, așa cum e fata ei. Of of ce viață nedreaptă! :)))

Mai mult, madame se uită cu ochii dulci și la mine, dar încă reușesc să țin garda sus, chiar dacă-i dau impresia de mic afemeiat, ca nu cumva să creadă că atentez la prada ei :))) În ultimele zile, 3 gagici și-au exprimat explicit intenția de a și-o trage cu mine, zicându-mi direct că-s bărbat bun, chiar o partidă de nepierdut. În fine, eu nu mă consider neapărat așa, dar nah, dacă zic ele... Oricum, tot degeaba. Gândul tot la puștii ăia mi-a rămas!

În continuare ascultați „vara asta am să mă îndrăgostesc”, chiar dacă toamna ne bate la ușă, calendaristic vorbind, că astăzi mașina îmi indica o temperatură exterioară de 36 de grade celsius, ce nu arată tocmai schimbarea anotimpului.

Un club s-a închis, iar altul intră în renovare - Află care!

2011-08-31T18:03:00.000+03:00

Ce s-ar face comunitatea dacă nu ar avea unde să-și zbânțuie posteriorul după o săptămână de muncă sau, în cazurile fericite, de produs mentosan la greu în casă, pe romică, în căutarea ei disperată de a-și găsi și ea, nu-i așa? sufletul pereche, un alt prost cu care să se fută sau, camarazi de împărtășit drama proprie. Noroc că avem... dar oare cât de recunoscători suntem că avem unde să facem asta?

Un club gay s-a închis

Știu că deja v-au sărit inimile. Așa că nu voi zăbovi mult: este vorba despre club Soul, locația de la malul mării, gândită la început ca o cafenea, devenită apoi, datorită cererii, club. Am pierdut, din păcate, singurul club gay din zona litoralului. Ultima petrecere din acesta a avut loc pe 27 August a.c.

Altul intră în renovare
Acum vorbim de singurul club gay din capitală care a mai rezistat. După ce s-a mutat de pe o parte pe cealaltă a bulevardului Soho intră în renovare, iar preț de un weekend nu va mai activa, astfel că ne vom putea reîntoarce în acesta începând cu data de 10 sept. (Să sperăm că va fi gata la timp și mai ales că renovarea va fi în favoarea noastră.)

Bine-bine, dar noi unde dansăm în weekend?
Alternativa pentru weekendul în care Soho Studio nu este în funcțiune vine mai curând decât m-am așteptat. Club Colorteca ține pe 3 septembrie începând cu ora 23 petrecerea Colorwave, marca Foca. Acesta se află pe Intr. Nicolae Selari și are ca temă culoarea, astfel că suntem îndemnați să venim îmbrăcați colorat. A și aviz amatorilor de pierdut vremea, intrarea e 10 lei.

Cum comentați închiderea clubului Soul? Ați fost vreodată în el? Dar renovarea clubului Soho?

Surse: amales.ro și Gay Official

Cold Star - despre dorințe, acceptare și identitate [VIDEO]

2011-08-29T14:05:00.000+03:00

„Teoria mea este că cel mai mult efort în viață îl depunem încercând să părem normali.”
-Citat din filmul Ed TV.

Cold Star este o combinație între un scurt film și muzică debutând cu scene ce sugerează disprețul și scârba, fiind precursoarele unei combinații de scene ce prezintă mai multe aspecte din viața cotidiană printre care, dorința de integrare în grup, acceptarea provocărilor, învingerea fricii, acceptarea personală și a celorlalți, scene ce sunt înfățișate într-un cadru pe cât de restrâns pe atât de interesant ales.

Aștept să îmi spuneți ce vă inspiră vouă acest scurtmetraj.

Dans și multă voie bună. Amintiri din Montefalco.

2011-08-27T18:53:00.000+03:00

Se pare că cele mai frumoase momente din viața mea rămân în continuare cele nefotografiate sau nefilmate, iar asta se întâmplă fie că sunt mult prea prins în valurile euforiei și nu-mi stă gândul la imortalizat situațiile deosebite atunci când acestea se petrec, fie pur și simplu nu am aparatul de fotografiat la mine și nici telefonul, care tot m-ar fi ajutat cât de cât. Așadar, cele mai frumoase amintiri tot în memoria mea rămân, departe de a fi arătate altora, așa cum mi-aș dori.

Și de data asta am să vă povestesc despre prezența mea la Montefalco, un orășel de aproape 6000 de locuitori, situat în provincia Perugia (regiunea Umbria) din centrul Italiei. Ca-n fiecare an, timp de o săptămână, aici se țin diverse activități culturale, gastronomice și sportive specifice tradiției locale, prilejuite de zilele orașului, fiind realizate ca o întrecere între cele 4 cartiere ale urbei. Nici vorba de țigănismele care se găsesc pe la noi, atunci când vorbim de zilele orașului.

Văzând că m-am nimerit în zonă chiar în perioada acestei sărbători, am decis să trag o fugă până acolo, la invitația unui prieten. M-am îmbrăcat ca de sărbătoare, tot aranjat și parfumat, ca un adevărat bulangiu, mi-am pus fundul în mașină și am pornit către Montefalco.

Am nimerit o seară minunată. Era momentul întrecerii celor 4 cartiere la capitolul dans și artă teatrală. Fiecare dintre acestea (San Agostino, San Bartolomeo, San Fortunato și San Francesco) a avut câte o temă pe marginea căreia să-și formeze spectacolul, după cum urmează: Rosso come l`Ira - Giallo come il Contrasto - Verde come la Follia - Blu come l`Armonia. Ce am văzut a fost grandios. Tipic manifestărilor romanice, totul s-a desfășurat într-o atmosferă magnifică. De la jocurile de lumini, la sonorizare, la costume și decor, totul a fost minunat și cu foarte mult bun-gust. Fiecare echipă a avut decorul ei, întocmai cu tematica, impresionând publicul atent la fiecare detaliu.

Eu am privit întreg spectacolul de la geamul unui apartament închiriat de primărie pentru câțiva dintre dansatori, asta mulțumită prietenului care mă invitase și care se cunoștea cu câțiva dintre membrii echipei de dans ce reprezenta un cartier, loc unde am avut o priveliște extraordinară. În acel apartament am fost alături de mai mulți băieți și fete, unde am fost uimit de câte cupluri str8 sunt atât de apropiate de homosexuali și lesbiene, fiind amestecați fără amprente de sexualitate, ceea ce mi s-a părut foarte tare. Ba chiar mai mult, chiar râdeam cu prietena unui dansator, care era foarte frumos, în sensul că ar fi trebuit să apese ”share” pe iubitul ei, că e prea bun să-l țină doar ea.

Pe tot parcursul prestațiilor tot îmi ziceam: cum Dumnezeu nu am la mine nici telefonul și aparatul foto? (aveam un telefon, dar ceva cu cameră foto nasolă, nu gadget-ul ăla bengos).

În fine, norocul a fost de partea echipei „nostre”, în care tocmai intrasem, aceștia câștigând competiția dintre cartiere, fapt ce nu a făcut decât să să mă bucur alături de ei. Adevărul e că au și meritat, spectacolul fiind absolut impresionant. Dar distracția nu s-a oprit aici. Ne-am bucurat cât am putut în apartament, iar ulterior am ieșit la o tavernă.

La tavernă, totul a început cu cântece de victorie. Acum eram la masă cu toți dansatorii din echipă, băieți minunați (și bunoci, dar asta nu mai spuneți la nimeni) și fete foarte de treabă, frumoase de asemenea. Au început să curgă bucatele tradiționale, extraordinar de bune, iar pretigiosul vin de Montefalco ne umplea paharele, pe care noi le goleam mai apoi, pentru a ne astupa setea. A fost o seară minunată, în care am cântat în cor, la tobe, am dansat, am glumit și ne-am simțit bine. Credeți-mă! Merg de 8 ani în Italia, de la vârsta de 14 ani, chiar și de 2 ori pe an, am și făcut puțină școală pe acolo, dar nu mai văzusem italieni care să se distreze așa de frumos. Fără figuri, snobisme și alte d-astea.

Din culise: totul a fost pe protocol, ceea ce a făcut și mai dulce distracția :D

La 4 dimineața toată taverna era pe mese, lumea cânta, dansa, juca diverse chestii, se distra la maxim. Nu au fost extravaganțe, totul avea un foarte bun-gust, era o distracție cu foarte mult bun-simț. Și chiar dacă eram cu mașina, n-a contat. Am băut și am cântat până dimineață. Nu m-am îmbătat, că nu mă urc beat la volan, dar nah, puțin euforic tot eram. M-am întors acasă liniștit și a doua zi numai la spectacol și la distracția de la tavernă m-am gândit.

A meritat! Vreau să repet această experiență și vara viitoare.

P.S. Sper să reușesc să fac rost de poze, că cineva făcuse ceva poze la tavernă.

Până atunci, câteva poze de pe net, să vă faceți o idee despre Montefalco:

Dan Negru sancționat de CNCD

2011-08-23T14:37:00.000+03:00

Conform unui comunicat de presă transmis de către Asociația ACCEPT, Dan Negru a fost sancționat cu avertisment de către Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), în urma declarațiilor făcute pe blog-ul său, referitoare la protestul unui grup de homosexuali împotriva Papei, odată cu vizita acestuia în Spania. Pe atunci, prezentatorul tv scria pe blog-ul personal că:

”(...) de data asta am certitudinea ca politia spaniola a scapat situatia de sub control. E impardonabil sa dai voie unor dereglati sa tulbure botezul celui mai frumos monument european. Libertatea trebuie sa aiba si ea o limita! (...). (...) Bastoane si dube indiferent de cat tipau baieteii mai apoi.”

Protestul tinerilor homosexuali din Spania a survenit în urma declarațiilor Papei, în care acesta critica legislația din această țară, referitoare la permisiunea persoanelor de același sex de a se căsători între ele. Astfel, ca reacție la faptul că Papa își bagă nasul în treburile interne ale Spaniei, criticând drepturile unei minorități, care de altfel plătește taxe, câteva sute de tineri s-au adunat în fața catedralei Sagrada Familia din Barcelona, unde s-au sărutat în timpul oficerii unei slujbe de către Papă.

Astfel, CNCD a considerat că afirmațiile domnului Negru sunt elemente de incitare la violență față de comunitățile LGBT, astfel încadrându-se în dispozițiile prevăzute de art.2 alin.5 din O.G. nr.137/2000*, și a decis sancționarea acestuia cu avertisment.

Potrivit CNCD: (...) Colegiul reține că față de obiectul prezentei cauze, reclamantul (Asociația ACCEPT) face o relatare a celor petrecute la momentul respectiv, la care sunt adăugate păreri personale, judecăți de valoare asupra celor prezenți în cadrul respectivei manifestații (...)

Irina Nița, Directorul Executiv al Asociației ACCEPT, asociație care a reclamat la CNCD atitudinea prezentatorului tv Dan Negru, a ținut să transmită următorul mesaj: „Salutăm decizia CNCD prin care afirmațiile domnului Dan Negru au fost sancționate cu avertisment și sperăm ca această situație să fie una din care să învățam că, deși dreptul la libertatea de exprimare este garantat de Constituția României, acesta nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Trăim într-o societate în care nivelul de discriminare al persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali si trans) este foarte mare (Conform sondajului CNCD din 2010) și atunci declarațiile de tipul celor făcute de domnul Dan Negru nu vor face decât să înrăutățească această situație. Incitarea la ură sau/și violență față de un anumit grup nu este o soluție pentru diminuarea nivelului de discriminare din societatea românească actuală.”

Asociația ACCEPT este o organizație neguvernamentală care apară și promovează drepturile persoanelor LGBT - lesbiene, gay, bisexuali, transgender - ca drepturi ale omului, a fost înființată în anul 1996, iar de-a lungul timpului s-a remarcat printr-o poziție fermă față de cazurile de discriminare. Totodată, organizația Accept este și deținătorul drepturilor asupra organizării Gay-Fest-ului din România, pentru care și-a mobilizat an de an atât resurse umane, cât și importante resurse materiale.

Comunicatul de Presă a fost transmis către Idei de Gay de către PR-ul asociației ACCEPT, Bogdan Istrate, unul dintre oamenii valoroși pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului și cu care am avut o colaborare extraordinară de fiecare dată, acesta dând dovadă de înalt profesionalism în munca pe care o desfășoară.

Melodia săptămânii: Deepcentral - Speed of Sound

2011-08-22T21:57:00.000+03:00

Porno cadoul de nuntă primit de Kim Kardashian (video)

2011-08-21T18:43:00.000+03:00

Prietena celebrei și controversatei Paris Hilton, Kim Kardashian, a renunțat la „negru” pentru „alb”, după ce anul trecut s-a despărțit de celebrul rugby-ist Reggie Bush, un chipeș bărbat de culoare, iar zilele acestea și-a unit destinul cu un alt bărbat, de culoare albă, tot din lumea sportului, doar că basketball-ist, fiind vorba despre renumitul Kris Humphries.

Chiar dacă nunta a costat aproximativ 10 milioane de euro, cadoul de nuntă de neprețuit primit de către către cuplu pare a fi unul nu foarte plăcut, fiind vorba despre vechea pasiune a lui Kim Kardashian pentru negru, și nu este vorba despre Reggie Bush, ci despre o filmare făcut în urmă cu doi ani, atunci când tânăra s-a lăsat înregistrată în timp ce întreținea relații sexuale cu un alt bărbat de culoare, pe cât de frumos, pe atât de pasional și priceput.

Eu n-am s-o judec deloc, așa cum am fi tentați unii dintre noi să o facă, ci mai degrabă am să o felicit pentru alegerile inspirate pe care le-a făcut, având în viața ei niște bărbați frumoși, dar mai ales lipsiți de preconcepții.

Totuși, apariția unei filmări de genul nu poate fi neapărat un moment plăcut în viața nimănui, mai ales că ar putea afecta relațiile dintre parteneri, de aceea vă întreb: Cum ați reacționa dacă ar apărea o filmare cu partenerul vostru chiar în ziua nunții sau nu știu, pe parcursul relației voastre?

Cei pudici sau care se simt lezați de imagini porno sunt rugați să ocolească filmările ce urmează.

Materialele video sunt interzise minorilor!

Porno cadoul de nuntă: (sex tape cu Ray J)

O filmare mai lungă:

Fostul:

Actualul:

Așadar, ALB sau NEGRU?

Mister Gay Italia 2011 - Daniel Argentino

2011-08-21T05:19:00.001+03:00

După cum vă anunțam într-o postare anterioară, uite că s-a și întâmplat, pe 19 August 2011 a fost ales câștigătorul titlului de Mister Gay Italia 2011, pe numele lui Daniel Argentino, un tânăr de numai 21 de ani, din Roma. Acesta s-a născut în localitatea Fiumiciuno și este consilier vânzări. Daniel Argentino va reprezenta Italia la concursul Mister Gay Europe - ediția 2012, unde îi urăm succes.

Mister Gay Italia 2011 a fost organizat de către portalul gay.it și site-ul de socializare Me2.it, pe plaja de la Torre del Lago, fiind prezentat de către un cunoscut actor și prezentator tv italian (heterosexual), Paolo Ruffini, alături de încă doi co-prezentatori, Paolo Tuci și Regina Miami.

Se pare că Giulio Spatola, câștigătorul Mister Gay Italia 2010, va trebui să predea ștafeta tânărului Daniele Argentino, care timp de un an va fi imaginea gay-iilor din peninsulă. Totuși, Giulio Spatola rămâne imaginea comunității LGBT din Europa până anul viitor, întrucât acesta este deținătorul titlului de Mister Gay Europe 2011, câștigat la Poiana Brașov anul acesta.

În continuare puteți vedea câteva din fotografiile de la eveniment, un interviu cu Daniele Argentino și momentul anunțării câștigătorului Mister Gay Italia 2011.

Și o imagine cu una artistele drag queen invitate la eveniment:

Anunțarea câștigătorului Mister Gay Italia 2011

Interviu cu Daniele Argentino - câștigătorul Mister Gay Italia 2011

sursă foto: Facebook

Ce-a ajuns țara asta...

2011-08-18T14:36:00.005+03:00

Chiar dacă am văzut destule la viața mea și cu greu mă mai minunez când aud sau văd unele chestii, observ că România își continua trendul descendent în ceea ce ține de MORALITATE și ADEVĂRATELE VALORI SOCIALE. Că toată lumea consideră homosexualitatea o boală și nu ar dori să aibă colegi de facultate, de muncă sau vecini homosexuali deja este știut, chiar dacă acest lucru nu le-ar dăuna. N-am să mă chinui să-i înțeleg. Totuși, mai nimeni nu s-a deranjat să spună în cadrul unui sondaj că ar fi deranjat să aibă vecini hoți, criminali, tâlhari sau cine știe ce alți mafioți. Mă gândesc, poate ăștia or fi mai buni. Dracu știe!

Dar unde doream să ajung?! Citesc în dimineața asta un articol pe site-ul Mediafax. Titlul nu mă surprinde, căci a devenit o normalitate să se întâmple așa „Tâlhărie asistată de polițiști”. Mă rog, cel care a pus titlul nu prea știe reglementarea juridică a termenului de „tâlhărie”, dar nu contează asta. Din articol aflăm că zeci de persoane au furat marfă dintr-un tir răsturnat pe E70, chiar de față cu poliția care era depășit de situație, cică. Cu alte cuvinte, țiganii furau și poliția se uita, nu cumva să scape cineva ceva pe jos cineva, să facă mizerie naibii. Păi băi polițiștii dracului, ce dracu faceți cu pistoalele? Un foc în aer, iar dacă nu se liniștesc, le facem găuri la picioare, nu? Câte una la fiecare!

În fine. E trist unde am ajuns. Un om se răstoarnă, are un necaz, poate chiar viața în pericol, iar noi îl furăm, exact ca-n videoclipul celor de la Bug Mafia. Mai mult, vine poliția și se simte depășită de situație, iar drept răsplată la taxele plătite de noi pentru siguranță publică milițienii asistă fără prea mult scandal la furt. Culmea, milițienii ăștia împuțiți nu s-au simțit niciodată depășiți de situație când protestau în față la Cotroceni și strigau „Ieși afară, javră ordinară!”.

Ce ar trebui să pățească polițiști care se uitau ca proștii cum fură țiganii?
Și, apropo, ce părere are wannabegay despre asta?
Cine mai e de vină că lipsește umanitatea în unii?

OK! România face topul celor mai sexy tătici

2011-08-18T13:07:00.004+03:00

Că OK! România a făcut un top cu cei mai sexy tătici de la Holywood nu mă miră. Nici faptul că au abordat și temele bisexualității și homosexualității. Dar atunci când deja incluzi într-un top de 10 un homesexual, un bisexual și mai menționezi și niște zvonuri despre un al 3-lea bărbat, atunci reușești să îmi captezi puțin atenția.

Ca să fiu sincer, am luat revista doar pentru bunăciunile de pe copertă. Aveam să aflu după ce am luat-o din scoarță în scoarță ce ascundea articolul cu pricina.

Evident, în afară de 10 bărbați divini (sau mai puțin), textul alăturat fiecărui top-clasat descoperea și mai multe detalii despre fiecare. Astfel, despre Gavin Rossdale, soțul cântăreței Gwen Stefani, am aflat că a avut o relație cu un alt cântăreț. Doamna Ioana Alina Avram, cea care a redactat textul aferent fiecărei poze ne întreabă apoi, retoric: „Sex simbolurile trebuie să știe totul despre sex, nu?”. Eu știu...

În timp ce Gavin măcar și-a recunoscut fapta, despre Hugh Jackman aceasta scrie: „Gurile rele spun că acest mariaj (n. cu Deborra-Lee Furness) e un paravan pentru orientările lui homosexuale.” Conchide însă, preferând să fie drăguță, cu „Noi am prefera (n. care noi?) să presupunem că își mai înșală din când în când nevasta.”

Printre cei care au fost incluși în topul mai sus specificat se mai află și Orlando Bloom, Eric Dane (o da!), evident Brad Pitt, dar și Ricky Martin. Ce drăăăăăguuuuț. Aceasta scrie despre el: „Fanele l-au acceptat și după ce a recunoscut că e homosexual. Pentru că, s-o recunoaștem, portoricanul de 39 de ani e cât se poate de sexy.” Sunt singurul care a simțit nevoia să completeze fraza de mai sus cu un „la naiba?” XD.

Pentru întregul top, vă recomand revista. Și-așa am citat prea mult. Acolo unde găsiți notă Poză cu Ricky Martin nu vă pun de asemenea că stiți cum arată.Vreau însă să-mi spuneți cum vedeți voi subiectul includerilor tot mai dese în publicațiile de presă a persoanelor LGBT (chiar și la nivel de zeflemea) și dacă vi se pare că facem totuși un progres în prezent de la respingere către acceptare?

Italienii au Shuttle Bus dedicat comunității gay

2011-08-17T17:28:00.005+03:00

Locuitorii peninsulei se pot mândri de ceva timp cu un shuttle bus dedicat comunității gay, autobuz ce face legătura între centrul istoric al Romei, având ca stație de pornire chiar vestitul monument istoric Colosseum, zonă în care se află strada gay a capitalei, și Parco del Ninfeo, acolo unde se găsește GayVillage, un amplu spațiu de distracție pentru homosexuali. Shuttle bus-ul este gratuit și operează de Joi până Sâmbătă noaptea, timp în care sunt ținute petrecerile celor de la GayVillage.

Shuttle Bus-ul a fost introdus pe toată durata verii, fiind gândit pentru a răspunde diverselor exigențe ale momentului: siguranță stradală, stimularea turismului, protecția pe timp de noapte e femeilor și a persoanelor cu diverse orientări sexuale, ceea ce a făcut ca în anul 2010 acesta să fie folosit de peste 8000 de persoane. Mijlocul de transport este dedicat atât turiștilor, cât și italienilor ce nu dețin sau nu doresc să vină cu propriul automobil, putând astfel să consume și băuturi alcoolice fără a se urca mai apoi la volan. Totodată, acesta este și un mijloc de protejare a mediului înconjurător.

Dincolo de partea practică a folosirii unui Shtulle Bus pentru a transporta persoanele, acesta este folosit și ca mijloc de promovare a comunității gay din Italia, arătând că aceasta există și se manifestă în mod plăcut, autobuzul fiind vopsit în culori optimiste, specifice LGBT.

Naveta gratuită între centrul istoric al Romei și GayVillage va fi disponibilă de Joi până Sâmbătă, cu câte 4 curse pe seară. Opririle pot fi recunoscute ușor cu ajutorul plăcuțelor informative.

Pentru a vedea petrecerile de la GayVillage vizitați site-ul oficial.

Plecări de la Colosseum: 23:00 – 00:35 – 02:10 – 03:45

Joi și Vineri

Capolinea Colosseo antistante Metro B Colosseo
Piramide – Piazzale Ostiense
Via delle Tre Fontane – Gay Village

Plecări de la “Gay Village”: 23:50 – 01:20 – 03:00

Joi și Vineri

Via delle Tre Fontane – Gay Village
Piramide – Piazzale Ostiense
Capolinea Colosseo antistante Metro B Colosseo

Plecări de la Colosseum: 23:00 – 00:35 – 02:10 – 03:45

Sâmbătă

Capolinea Colosseo antistante Metro B Colosseo
Piramide – Piazzale Ostiense
Via delle Tre Fontane – Gay village

Plecări de la “Gay Village”: 23:50 – 01:20 – 03:00 – 04:30

Sâmbătă

Via delle Tre Fontane – Gay Village
Piramide – Piazzale Ostiense
Capolinea Colosseo antistante Metro B Colosseo

În România, 5 minute sunt prea multe pentru a vorbi despre comunitatea gay.

Și oricum, nu de bine! De Italia, chiar dacă nu este totul perfect, 5 minute sunt puține.

Melodia săptămânii: Ornella Vanoni - Gli amanti

2011-08-17T15:10:00.002+03:00

Mister Gay Italia 2011 se decide la Torre del Lago

2011-08-16T22:47:00.005+03:00

Mai sunt doar câteva zile până când va fi ales Mister Gay Italia 2011, pe 18 august desfășurându-se semifinala concursului, la GayVillage, în Roma (Via delle Tre Fontane), iar cu o zi mai târziu, pe 19 August, la Torre del Lago, în regiunea Toscana (Italia), având loc finala unde va fi decis câștigătorul ediției de anul acesta. Concursul se anunță a fi o petrecere incendiară!

Câștigătorul ediției de anul acesta va reprezenta Italia la concursul Mister Gay Europe 2012, despre care nu se cunosc încă foarte multe detalii. De precizat este și faptul că Italia a câștigat titlul de Mister Gay Europe 2011, ce s-a desfășurat în România, la Poiana Brașov, persoana care a dus titlul în peninsulă fiind Giulio Spatola.

Finala Mister Gay Italia 2011 va fi prezentată de către Paolo Ruffini, un cunoscut actor și prezentator tv din Italia, care promite o atmosferă minunată celor prezenți la eveniment, care se anunță că nu vor fi puțini, plaja unde se desfășoară concursul fiind una dintre cele mai iubite de către comunitatea gay italiană.

Mister Gay Italia este organizat încă din anul 2007, iar câștigătorii concursului de-a lungul anilor sunt: Salvatore Ingui (1997), Marco Rignanese (1998), Leonel Alvarez (1999), Giovanni Tranchina (2000), Massimilliano Perretta (2001), Cristiano Luongo (2002), Anastasio Micono (2003), Alessandro Tamburrino (2004), Marco Longo (2005), Salvatore Carfora (2006), Diego Gerolimi (2007), Antony Cortinovis (2008), Luca Giordano (2009) și Giulio Spatola (2010). Galeria foto cu aceștia poate fi accesată aici.

Participanți care au intrat în semifinală au fost selectați în urma unui tur făcut de organizatori prin cele mai mari orașe din Italia De asemenea, alți doi participanți la concurs au fost aleși prin intermediul unui site de socializare gay italian, unde au putut vota toți cei care aveau cont acolo, primul clasat (Francesco, 24 ani - Milano) intrând direct în finală, iar cel de-al doilea (Raffaele, 23 ani - Perugia) ajungând în semifinală, fără alte proceduri de selecție.

Așadar, săptămâna viitoare, pe 19 August anunțăm câștigătorul Mister Gay Italia 2011.

Succes participanților!

Vă rugăm să vă cuplați centurile de siguranță!

2011-08-14T22:08:00.004+03:00

Cele mai multe dintre călătoriile mele cu avionul se sfârșesc cu o stare puțin euforică, care nu degenerează niciodată în beție, că doar sunt echilibrat, ce mama dracului?! Așadar, când sunt la bordul unei aeronave, poate din cauza plictiseli sau poate pentru că așa mi-a intrat în instinct, mă destind cu unul sau mai multe pahare de vin roșu. În completare vine și un pahar de apă, ca să nu mă dezhidratez naibii. Așa a fost și de data aceasta.

Și am pornit în scurta mea vacanță ce va dura 11 zile. Mi-am făcut bagajele atent, ca nu cumva să uit ceva, cu toate că de fiecare dată parcă lipsește nu știu ce, și am pornit către aeroport. Ajuns la Otopeni, m-am dus direct la ghișeu să fac formalitățile de check-in, care erau deja începute. Totul a mers șnur, iar odată ajuns în noul terminal, ăla despre care tot scriau ăștia prin ziare, am fost plăcut surprins de frumusețea lui.

Chiar dacă nu este la fel de mare și cu la fel de multe magazine ca alte aeroporturi internaționale din Europa, noul terminal de la Otopeni, pe care nu fusesem încă deoarece este inagurat de curând, este destul de frumos. Bineînțeles, prețurile rămân la fel de mari ca în orice aeroport, dacă nu chiar mai mari în unele cazuri. Eu mi-am luat ceva mâncare chinezească, iar drept băutură răcoritoare am ales o bere românească (Ursus, ca să-i fac reclamă nemascată). Ca să fac o paranteză, berea românească este foarte bună și neh, trebuie să ne susținem economia, nu? Chiar mai mult, am auzit mulți străini care cereau în mod explicit bere românească, ceea ce-mi confirmă că nu sunt subiectiv.

Plăcut surprins am fost și de prezența unui restaurant numit „la sarmale”, care vindea mâncăruri tradiționale românești. După cum veți putea vedea în poză, acesta arată și foarte bine. Singura problemă ar fi personalul, care tot românesc este și se poartă, bineînțeles, tot tipic românesc - made in Bucharest. Cu alte cuvinte, amabilitate mai puțină, sictir ceva mai pronunțat.

Dacă noi, cei din interiorul terminalului, așteptam cuminți la răcoare îmbarcarea, afară lucrurile nu stăteau chiar așa bine, dar nici rău. Câțiva dintre muncitorii aeroportului se răsfățau la umbră, feriți de razele fierbinți ale soarelui, cu câte o înghețată, pe care cu siguranță o meritau din plin. Unii dintre ei, chiar dacă nu se vede bine în poză, erau chiar ei fierbiniți și nășteau noi fantezii în mintea mea, cu iz grecesc, dacă tot era aeronava celor de la Olimpic. Nu e loc de invidie. Doar cu atât am rămas!

Chiar dacă îmbarcarea s-a făcut ceva mai târziu, întrucât aeronava întârziase, n-a fost mare necaz. Am avut priveliște plăcută, aer rece, mâncare, espresso și bericică. M-am cinstit așa cum trebuie. În fine! Au urmat procedurile specifice decolării și apoi decolarea. I belive I can fly!

Odată decolat avionul și activată „cutia cu jucării” mi-am scos căștile și am început să mă uit la ce-au prin grila de programe pentru a vedea (și asculta) vreo emisiune sau vreun film, însă erau numai prostii, așa că mi-am scos telefonul, am conectat căștile la el, unde mi-am pus să cânte Marco Antonio Solis, ca pentru suflețelul meu. Între timp mă uitam la puținele date tehnice la care aveam acces: localizare, viteză de croazieră (în medie cam 800 km/h), altitudine (cam 11000 metri).

Uite că a început și serviciul la bord, ceea ce nu face decât să mă bucure. În sfârșit cer și vinul ăla roșu de care vorbeam la începutul postării. Aaa, și să nu uit, paharul cu apă. Mai dau ăștia niște salatini d-ăia handicapați și s-a rezolvat treaba. Mai trece vremea.

Băutul vinului roșu atunci când zbor a devenit deja o tradiție. Nu știu dacă s-a născut din plictiseală, dar cert e că de ceva timp nu e zbor la care să nu beau cel puțin un pahar. Chiar și când zbor cu low-cost îmi cumpăr câte o sticlă de vin pentru a mă omeni pe durata zborului. Se întâmplă să găsesc oameni cu care să socializez până la destinație și cu care mai apoi chiar să țin legătura, însă foarte rar, că nu sunt genul chiar să sar pe om, să-l stresez. Și că tot am vorbit de vin, care pahar l-am terminat primul, pe cel de apă sau pe cel de vin? Uite și răspunsul...

A trecut și zborul ăsta. Am ajuns la Roma, vremea e frumoasă, al dracului de cald, iar eu mă pregătesc de un sandviș cu prosciutto, că tare mi-era dor. În următoarea postare am să vă povestesc puțin din ziua de cumpărături (am și poze), iar la un moment dat am să ajung și la postarea „și bloggeri fac sex” (aici n-am poze, nici filmare), unde sunt câteva chestii interesante de zis.

Vă doresc o săptămână minunată!

Voi ați văzut vreodată „lesbieni d-ăștia” (video)

2011-08-10T23:18:00.003+03:00

Se pare că a venit rândul celor de la PrahovaTv să abordeze subiectul homosexualității și căsătoriilor dintre persoanele de același sex în România, iar răspunsurile oamenilor la provocarea jurnalistului emisiunii „Vax Populi” arată cine ne judecă pe noi. Habar n-au să construiească o propoziție corect, dar ei sunt mai marii pricepuți ai neamului. Oricum, am fost mirat să observ că cineva nu a văzut „lesbieni d-ăștia...”, ca să nu intru în alte detalii.

Bună întrebarea cuiva de pe youtube: ăștia cu cine fac banking?
Întregistrarea video o aveți mai jos:

Voi ați văzut vreodată „lesbieni d-ăștia”?

Și moldvenii din Republica Moldova au „lesbinenii d-ăștia” de-ai lor:

Sincer să vă spun, pe mine mă amuză când îi ascult pe cei intervievați, însă în același timp mă întristează să văd atâta prostie pe pământul ăsta. Credeam că este o limită, dar m-am înșelat. Prostia e nemărginită! Am fost copil să cred contrariul.

Relații din interes. Funcționează?

2011-08-10T15:01:00.000+03:00

Personal, nu mi s-a întâmplat niciodată. Nu a fost nevoie și nici nu știu dacă sunt omul făcut pentru așa ceva, dar nu de puține ori mi-a fost dat să văd relații struțo-cămilă, bazate pe alte interese decât iubirea. Totuși, la o analiză mai amănunțită a unor indicatori am observat că foarte mulți oameni își urmăresc interesul sub pretextul iubirii. Când scopul a fost atins, totul se destramă aparent natural: „Iartă-mă, dar nu te mai iubesc!”, iar totul e rezolvat.

De obicei, există un partener cu bani, poate și ~~puțin~~ snob, care eventual deține locuința sau plătește chiria, cheltuielile casei, consumațiile prin oraș și altele. Așa mai departe. Acesta are nevoie de o altă persoană care arate foarte bine, cu care să se mândrească prin comunitatea gay și care are nevoie de anumite avantaje, în schimb făcând cam orice. Știm foarte bine că la noi imagine e foarte importantă, iar atunci când ne afișăm cu cineva ne crește inima, mai ales dacă stârnim și puțin invidia, iar când acest cineva ne mai declară și iubirea, aparent sinceră, totul e ca pe roate. Dar lucrurile nu sunt chiar așa simple... nu întotdeauna.

Cel care se implică într-o relație doar pentru interese ascunse, sigur nu va avea viață bună. Încep zâmbetele la comandă, adulterul, bețiile pline de necaz, poziția de iubit-actor neoferindu-ți vreodată siguranța zilei de mâine, ci mai degrabă un exemplu de cum să fii sclavul cuiva sau sclavul viciilor tale, cum să îți vinzi tinerețea și plăcerile ei pentru niște prostii, care până la urmă nu merită. Ajungi să îl urăști pe cel căruia-i declari iubirea, ajungi să te urăști pe tine. Eu cel puțin așa am văzut la cei care pe care i-am analizat.

Sigur, toate astea te apasă ca om, iar de cele mai multe ori nu le spui nimănui, iar odată ajuns la capătul răbdărilor și trecută perioada în care nu erai „pe picioarele tale”, explodezi. Irevocabil și fără niciun dubiu totul se duce pe apa sâmbetei.

La capătul celălalt, omul căzut în capcana iubirii și care credea că lucrurile sunt atât de simple, iar iubirea e mai puternică atunci când plătești totul, nu va avea de asemenea soartă bună. Ori își va da seama că a fost doar un mijloc de existență în perioada mai neplăcută prin care trecea partenerul, fie va crede că iubirea pur și simplu s-a sfârșit. Bine, niciuna din cele două variante nu-i va alina suferința, ci mai degrabă exact pe dos.

Analizând, și nu puțin, situații de genul, mi-am dat seama de ce mi-e așa de greu să-mi găsesc pe cineva. De ce sunt singur de atâta timp, fără care ceva să se lege în mod natural. Pentru că în ziua de azi există niște dereglări reale ale societății, iar eu încă mai cred în dragostea aia sinceră, fără artificii. Sunt un fraier fie un demodat, dar până la urmă asta-i treaba. Ca-n melodie „Frate, ăsta-s eu!”.

Oricum, chiar dacă sunt mai puțin, mai sunt și relații frumoase, care funcționează în mod natural, la baza lor fiind chiar iubirea, nicidecum interesul, iar acelea merită din plină apreciate. Cu alte cuvinte, mai sunt și oameni norocoși!

Pe final:
Credeți că dragostea pe interes poate dura mult?
Cunoașteți cazuri de relații struțo-cămilă, gen pe interes?

Chile zice da parteneriatelor civile

2011-08-10T14:35:00.000+03:00

Vești bune din America Latină. După multe alte state din lume, a venit rândul Republicii Chile pentru a spune „DA” parteneriatelor civile între persoanele de același sex. Președintele țării sud-americane a declarat, cu această ocazie, că „toate formele de căsătorie merită respect, demnitate și susținere din partea statului, iar această lege pune în sfârșit cuplurile hetero și cuplurile gay pe același nivel, deoarece în ambele cazuri de relație e posibilă dezvoltarea iubirii, afecțiunii și a respectului.”

Trebuie reținut că în Chile 80% din populație este de religie catolică, iar divorțul nu a fost recunoscut până în anul 2004. Totuși, egalitatea oamenilor în fața statului este respectată, indiferent de orientarea sexuală a fiecăruia, exemplul fiind dat și de legalizarea uniunilor civile.

În luna Iunie a acestui an, statul New York a legalizat căsătoria între persoanele de același sex, oferind un semnal important tuturor Statelor Unite ale Americii, atunci foarte multe vedete internaționale arătându-și susținerea persoanelor LGBT.

România, când?

Homofobia românilor e pretutindeni

2011-08-09T16:26:00.006+03:00

Homofobia românilor face victime și în afara țării noastre. Se pare că doi români aflați în Italia ar fi insultat și bătut un băiat gay din peninsulă, în orașul Latina din provincia Lazio. Românii au început să-l insulte pe Giovanni Gioia în plină stradă, după care l-au urmărit până când acesta a intrat într-un restaurant.

Odată intrat în local, băiatul gay a crezut că este în siguranță, însă homofobia românilor s-a dovedit a fi mai puternică decât bunul simț față de clienții de acolo, aceștia intrând în restaurant pentru a-l bate pe tipul homosexual. Au reușit să-l lovească de câteva ori, agresorii fiind opriți de către cei aflați în restaurant.

Odată ce vor fi identificați, românii își vor aduce aminte cu siguranță de fapta lor, mai ales că vor avea de plătit cu vârf și îndesat daune materiale celui agresat, în cazul în care acesta va solicita instanței.

Robert de la DarkQ - interviu în presă.

2011-08-09T14:45:00.001+03:00

Robert de la DarkQ a acordat un interviu zilele trecute, în care a vorbit despre viața homosexualilor din România, cât și de problemele de mentalitate ale românilor în ceea ce ține de minoritățile sexuale. Interviul este unul de foarte bun augur, având răspunsuri printre cele mai potrivite, ceea ce mă face să-l felicit pe Robert pentru treaba făcută.

De asemenea, mă bucur că presa a început să se îndrepte spre oameni de calitate atunci când dorește aflarea unor detalii referitoare la homosexuali și viața lor, Robert fiind un exemplu foarte bun, spre deosebire de alți „comunitari” care ajung în presă cu frustrările lor personale, care dau într-un ridicol greu de imaginat.

Interviul îl puteți citi pe site-ul Ghimpele.ro

În curând, materialul va apărea și în conținutul altor publicații ale trustului Intact Media.

Melodia săptămânii: Jimi Blue - All alone

2011-08-08T02:28:00.002+03:00

Avem stadion. Să ne batem joc de el.

2011-08-07T16:08:00.002+03:00

Se pare că Stadionul Național (sau National Arena, cum îi zic ei) este o pălărie mult prea mare pentru capul românilor, care nu știu să aprecieze lucrurile frumoase realizate prin destul de multe sacrificii bugetare, mai ales în condiții de criză. Și dacă totuși ne-am făcut stadion, să ne batem joc de el, nu?

După cum bine știți, Stadionul Național a fost inagurat ieri de către autorități, cu ocazia acestui moment mândria fotbalului românesc fiind deschisă toată noaptea pentru vizitatori. Dacă unii s-au comportat civilizat și au înțeles e important să avem grijă de bunurile orașului ca și cum ar fi ale noastre, fiind chiar uimiți de măreția construcției, se pare că alții nu au uitat năravul românesc de „a-ți băga picioarele” în munca altuia. Și au acționat conform mârlănismului de neam!

În timp ce citeam presa, ca în fiecare zi, am abordat și câteva articole dedicate inagurării stadionului, iar în galeria foto dedicată evenimentului, din ziarul Gândul, nu mică mi-a fost mirarea să observ două cucoane cocoțate cu picioarele pe balustradă, de parcă ar fi în bucătărie la ele, păzind ciorba. Dacă la un meci de fotbal m-aș fi așteptat să mai văd câte un huligan care se crăcește pe acolo, la inagurare nu aș fi crezut că am să văd niște femeie făcând asta.

În fine. Este clar că ceea ce citeam acum ceva timp într-un studiu se adeverește. Există o tendință acută de masculinizare a femeilor și de feminizare a bărbaților. Văd tot mai multe femei mâncând semințe și scuipând pe jos în cel mai agresiv mod, înjurând ca la ușa cortului, ceea ce nu le face cinste. La fel și cu bărbații, tot mai mulți dintre ei încep să devină firavi, tot mai delicați, ceea ce nu este rău dacă nu se depășește o anumită limită.

Oricum, eu nu sunt acum în măsură să judec pe cineva despre cât de masculin sau efeminat este, că până la urmă fiecare este cum vrea, însă am să condamn ori de câte ori e nevoie mârlănia și lipsa de respect asupra bunurilor altora, comune sau individuale, căci ne afectează pe toți.

Uitați și dovada cu cele două nesimțite. Sper că bărbații lor sunt mândri de ele.

Muzica populară și muia. (funny)

2011-08-06T14:43:00.001+03:00

Muzica populară nu este întotdeauna cea mai „cuminte” modalitate de a-ți transmite sentimentele vis-a-vis de un subiect, mai ales dacă intervine limbajul non-verbal atunci când sunt realizate videoclipurile, iar la montaj lucrurile mai scapă atenției. Astfel, nici Dorina Cerneantu, cântăreață de muzică populară, nu a găsit inoportun să arate cu degetul într-o manieră ceva mai „delicată”, exprimându-și în acest mod părerea despre „unii mai bătrâni”, pe care-i consideră nebuni.

Așadar, la minutul 1:05, în videoclipul melodiei „N-am copii și n-am bărbat”, doamna Dorina Cerneantu își arată „aprecierea” față de bătrâni, pe care cu voce tare îi consideră nebuni, dar prin limbajul non-verbal le dă muie. Imaginile vorbesc :)))

Pentru a vă convinge, urmăriți videoclipul aici!

Nu sunt tatăl tău. Sunt mama ta! (funny)

2011-08-03T16:17:00.003+03:00

Cred că e unul dintre cele mai comice spot-uri publicitare pe care le-am văzut în ultima vreme, care până la urmă nu face decât să ia peste picior vechea problemă a familiilor cu doi tați sau două mame. Oricum, merită văzut, e foarte comic.

Bătrânul: - Fiule, trebuie să-ți spun ceva. Nu sunt tatăl tău... sunt mama ta!

Tânărul: - Și eu un sunt fiul tău... sunt o marionetă, iha iha oh!

Pe acoperiș, tipul cu mustață: Vă plac surprizele șoc? Încercați Vivident Blast!

Pentru varianta modificată, click pe „citește articolul în întregime!”

Copilul bărbatului tău, un obstacol în calea fericirii voastre?

2011-08-03T01:54:00.001+03:00

Acum câteva luni, pe când eram în tren, după lungi discuții despre viață și relații cu o tipă pe care am cunoscut-o prin intermediul câinelui ei simpatic. Discuțiile au fost în contextul relațiilor heterosexuale, însă eu puneam în socoteli și varianta relației dintre gay, chiar dacă nu enunțam cu voce tare. Că neh, nu fac destăinuiri prin trenuri, vezi Doamne cât de gay sunt eu și cum aș vrea eu să mă pot pupa cu bărbată-miu pe bulevard.

Dacă în relațiile str8 știm cam cum stă treaba cu relațiile dintre doi oameni, când unul mai are și-un copil cu alta, dintr-o căsătorie anterioară, sau invers, în relațiile gay nu prea avem experiența asta.

Sunt curios, câți gay ar fi dispuși să aibă o relație sau să se căsătorească (dacă au norocul să locuiească într-o țară mai civilizată) cu un bărbat care are un copil dintr-o relație anterioară?

Întrebarea pare simplă, dar când vorbim de bărbat cu copil dintr-o relație anterioară, trebuie să avem în vedere că lunar îi va trimite pensie alimentară, că periodic va face vizite la domiciliul fostei soții sau fostului soț, după caz, pentru a vedea copilul, că de multe ori va pleca în vacanță doar cu copilul, că sigur nevasta nu-i va fi de acord să fiți amândoi în prezența plodului lor, că cică le-ați strica educația. etc.

Nu știu pe alții, dar mă gândeam că pe mine nu m-ar afecta acest lucru, ba chiar dimpotrivă. Mie-mi plac foarte mult copiii (nu în sensul ”jacksonian”), iar atunci când vine vorba de creșterea lor, nici nu s-ar pune problema unor discuții, ba chiar mi-aș încuraja bărbatul să fie alături de copilul său. Poate că m-ar deranja dacă fosta nevastă sau fostul soț i-ar interzice să plecăm cu toții într-o vacanță, dar nah, nu ar fi un capăt de țară până la urmă.

Poate mai sunt și alte probleme ce se pot ivi, dar nu-mi vin mie în minte. Totuși, voi ce credeți: copilul bărbatului tău poate fi un obstacol în calea fericirii voastre? Ai fi dispus să împarți timpul partenerului tău cu copilul său dintr-o altă relație/căsătorie?

Unde găsesc filme porno gay?! Aici ai soluția!

2011-07-29T00:03:00.001+03:00

Filmele porno fac parte din viața fiecărui om, fără doar și poate. Chiar și atunci când vorbim despre oameni căsătoriți, trebuie să știți că nici aceștia nu se dau în lături de la imagini provocatoare. Ba chiar mai mult, citeam acum ceva timp rezultatele unui studiu, unde se spunea că și cei implicați în relații sau căsătoriți sunt mari amatori de materiale pornografice, singuri sau împreună cu partenerul de viață/sex.

Știu că sunt destui de mulți tipi și printre homosexualii din România care caută filme porno gay pe internet, dar de cele mai multe ori nu găsesc cele mai bune soluții. Fie dau peste site-uri unde trebuie să plătească, fie calitatea filmelor postate este îndoielnică.

Dacă ești în căutarea unui film porno cu homosexuali, fie cu heterosexuali care fac sex pe bani în aceste filme, nu trebuie să mai „alergi” tot internetul pentru a găsi ceva de calitate. Dai click pe „Gay Avatar”! Acolo vei putea să descarci o multitudine de filme porno, fără ca să plătești ceva (dacă vrei să descarci la viteza standard). Site-ul este structurat pe categorii, după cum urmează: amatori, anal, bareback, bears (urși), black-men, Cross Generation, Fetish, Group Sex, Hunks, Jocks, Latino, Military, Movies, Oral Sex, Solo și Twinks. Trebuie doar să-ți alegi categoria, fie să navighezi la nimereală. Sigur trebuie să-ți placă ceva!

Gay Avatar

http://gay-avatar.org/

Republica Moldova - Mereu surprinzătoare!

2011-07-28T23:21:00.001+03:00

În urmă cu doi ani, de Halloween, plecam într-o mică vacanță în Republica Moldova, la Chișinău. Nici bine ajuns acolo, începusem deja să gust din umorul moldovenilor de peste Prut, dar și să mă confrunt cu unele lucruri care în România sunt destul de bizare, raportat la vremurile noastre, dar care de asemenea m-au făcut să zâmbesc.

Astăzi, la 2 ani de când am vizitat „regatul” moldovenesc, umorul românilor de dincolo de Prut nu mă ocolește, și nu știu unde le-o fi stat mintea ăstora care au făcut meniul ce urmează să-l vedeți, însă homosexualitatea clar că le inspiră ceva de bine :))) Eu zic că-i cea mai bună variantă pe care puteți merge.

Dacă la „Piță Colesterol” știu la ce să mă aștept, când vine vorba de „Piță Bucuria Homosexualului” chiar nu reușesc să-mi dau seama cu ce voi fi uimit, dincolo de clasicile ingredinente, dar aș risca :))) De asemenea, moldovenii îți zic clar ce vei primi dacă vei comanda „Piță cu Nimic”, care cică ar merge la o bere. Din meniu nu lipsește nici „Piță Mare Brânză”, de unde reiese franchețea moldovenilor asupra produsului comandat.

Dacă îți place să mănânci mai mult, se pare că vei fi considerat „neam prost”, mărimile la pizza (pițe) fiind „Normală” și „De neam prost”, după cum puteți vedea în pliantul ce urmează:

Poftă bună!

(poza mi-a fost trimisă de către cineva din patria moldovenească)

Și ca să vedeți cum merge treaba cu tehnologia în Republica Moldova, click mai departe:

Prieteni pentru sex. Funcționează?

2011-07-27T16:23:00.001+03:00

Pornind de la filmul „Friends with Benefits” ce va a fi lansat în România pe 9 septembrie 2011, unde actori principali sunt Justin Timberlake și Mila Kunis și în care este prezentată povestea a doi tineri care își petrec cea mai mare parte a timpului împreună, discutând despre tot felul de subiecte, fără a exista tematici tabu în relația dintre ei și care până la urmă ajung să fie prieteni pentru pentru sex, aș fi curios să aflu ce părere aveți despre acestă abordare a relațiilor.

Dar înainte de asta, pentru cine nu înțelege exact conceptul, trebuie precizat că prietenii pentru beneficii sunt de fapt acei fuck buddies despre care tot auzim de ceva vreme în lumea gay și nu numai, adică acei prieteni care fac sex constant, însă care nu au așteptări sentimentale unul de la celălalt, fiind vorba strict de chestia mecanică a sexului, fără alte complicații lacrimogene.

Sunt curios câți dintre voi ar fi dispuși să aibă o astfel de relație și mai ales de ce. Ce avantaje și ce dezavantaje ar putea să existe în această formă, iar aici ar fi de folos câteva păreri ale celor care au trecut deja prin așa ceva. Este posibilă o astfel de relație sau până la urmă unul dintre cei doi tot se aprind mai mult decât s-a stabilit inițial?

Eu nu am trecut prin așa ceva și sincer să vă spun nici nu sunt încântat de o astfel de relație, mai ales că sexul nu a devenit încă un scop în viața mea. Totuși, e curioasă faza asta cu prieteniile pentru sex. Voi ce ziceți?

Filmul „Friends with Benefits”, lansat deja în America pe 22 Iulie, prezintă acest gen de relații într-o manieră ceva mai comică, după cum puteți vedea în trailer-ul oficial:

Plânge și suspină, tânăra domniță

2011-07-21T18:28:00.001+03:00

În urmă cu câteva zile, pe când mi-am refăcut „inventarul” cârpelor de prin șifoniere și dulapuri, mi-am dat seama că am o groază de haine pe care nu le mai port și pe care nici nu intenționez să le îmbrac în viitorul meu lumesc. Așadar, mi-am reamintit că trebuie să umplu sarsanalele pentru a duce din țoale la bunică-mea în sat, acolo unde urmează să le dau de pomană celor care au nevoie, așa cum obișnuiesc de atâtea vreme.

... și mă gândeam că în urmă cu câțiva ani era o familie cu vreo 4 copii, toți mai mici decât mine cu 1 până la 3 ani, că doar părinților le plăcea alocația de la stat și timpul nu trebuia pierdut, iar cauciucul (a se citi „prezervativul”) nici în gât nu le-ar fi rămas, sexul la beție, la aer curat, nefiind neapărat un lucru rău, în esență. Lor le dădeam aceste haine, că le veneau ca o mănușă și nah, erau haine bune, de care aveam foarte mare grijă, ca orice bulangiu de rând.

Acești 4 băieței, astăzi 9 la număr, au devenit bărbați în toată firea, înalți și bine structurați, masculi la care nu mai poți privi cu ochi „frățești”, întrucât mintea-ți zboră la lucruri necurate, munca la țară, aerul curat și laptele direct de la țâța vacii făcându-i pe aceștia să devină niște armăsari în fața cărora e greu să nu te ducă mintea la prostii, iar ochii cine știe pe unde.

Îi văd după atâta timp. Mă uit la ei și sunt frumoși, arată foarte bine, exact așa cum ar trebui să arate un bărbat, fără gesturi de pipiță, fără feminisme inutile și alte d-astea, dar cu o problemă. Au plătit un preț pentru toate astea! Munca la țară te dezvoltă fizic, dar nu-ți dezvoltă și mintea, iar asta e destul de nasol. Îți taie tot cheful de... viață când vezi un om pe care nu-l duce mintea, oricât* de bine ar arăta el. E ca și cum ai avea fantezii cu un dildo, care poate să fie frumos la aspect (și nici atât), dar fără alte complicații. Nicio atracție, nicio senzație, chiar fără trebuință. Iar mie nu-mi place sexul cu „dildău” nici de-al dracului :)))) Doar natural e bun!

Tot așa, fir-ar mă-sa a dracu`, tineretul din ziua de astăzi. Am fost la piscină să mă ardă și pe mine puțin soarele. Fraților, surorilor și ce-ați mai fi voi! Ce tineret în ziua de azi, și nu intru în detalii tridimensionale, de rămâi cu ochii bulbucați. Oh, rămâi, râmâi la mine / Plânge și suspină, tânăra domniță... toată toată vara :)))

Cum a fost la Queer Night (fotografii)

2011-07-19T01:12:00.002+03:00

Vă anunțam în postul acesta de Queer Night. Deși tot evenimentul a fost destul de vag prezentat și promovat pe Facebook, recunosc că m-am dus acolo puțin cu bățu-n cur, dacă-mi permiteți, neștiind la ce să m-aștept.

Dacă „dress-up and catwalk” nu mi-a fost destul de evident, am aflat acolo că ar fi trebuit să vin cât mai extravagant, mai împopoțonat, mai Lady-Gaga sau travesti pentru a avea acces gratuit și de a participa la defilare. N-a fost să fie și ce dacă nu m-am pregătit, la intrare mă așteptau gazdele evenimentului (DuPaul și boygeorgemichaeljackson) cu diferite accesorii, sclipici, ruj și alte obiecte de machiaj, numa-numa gata să mă facă să intru în atmoseferă. E și ce credeți, că am scăpat fără niște slipici pe față? Ei aș!

Deși începutul evenimentului a fost anunțat la ora 21, invitații (sau mai bine zis, auto-invitații) nu s-au înghesuit să apară atât de devreme, astfel că „petrecerea” a început mult mai târziu, după ora 23, când deja puteai vedea diferiți indivizi care mai de care mai sexy, mai trendy sau mai travestiți, mai entuziaști și/sau nedumeriți în legătură cu ce avea să se întâmple. Noroc cu terasa și barul clubului, cât timp am așteptat defilarea.

Aproape de miezul de nopții a avut loc și evenimentul propriu-zis, participanții la defilare oferindu-se, cred eu, mai mult din curiozitate, decât pentru premii, care, ah, era să uit să le specific, fură o pereche de chiloți, un sutien (ambele foarte trendy, din câte am văzut eu) și premiul cel mare constând într-un ... Dildo. Defilarea a fost amuzantă, fiind asezonată cu intervențiile hilare ale organizatorului, ale demo-urilor acestuia și de muzica celor doi DJ.

După aceasta s-a lăsat cu dans... Per ansamblu un eveniment diferit de party-urile din cluburi, care mi-a lăsat o impresie plăcută și care ar trebui să aibe tot mai multe ediții, poate puțin mai organizate decât cea de vineri, 15 iulie. S-a simțit un oarecare iz de plictiseală în așteptarea defilării, dar nu mă pot pronunța pentru toți. Cu toate astea, am considerat-o ca o ieșire târzie în aer liber la un suc, încheiată cu un show haios, o combinație între travesti și defilare.

Queer Night face parte din proiectul „Candidatura la Președenție”, iar motto-ul lui este „Proud to be grey”. Poate voi reveni cu mai multe informații în legătură cu acest proiect.

Mai multe fotografii

Ați fost acolo, sau v-ați fi dus? Care e părerea voastră cu privire la acest tip de party?

Foto by DuPaul. Publicate cu acordul organizatorului. Dacă vă regăsiți în vreuna și doriți ca aceasta să fie stearșă adresați-vă la ID-ul de mess ideidegay sau la ideidegay@yahoo.com.

Queer Night - pe 15 iulie în Club Berlin

2011-07-14T23:21:00.003+03:00

Pe 15 iulie, de la ora 21:00 suntem invitați în Club Berlin, str. Constantin Mille 4, București. Se anunță un eveniment pentru aceia sau acelea dintre noi care au un dram de ciudățenie, curaj sau tupeul să fie ei/ele, indiferent cum sunt. Sau doar unul de modă. Rămâne de văzut, dar eu așa îl percep, după numele acestuia. Acesta reprezintă o altă ediție a unui eveniment asemănător ce a avut loc și anul trecut în decembrie.

Și de această dată suntem invitați să ne „gătim și să defilăm” pentru a avea acces gratuit la eveniment și de a deveni viitoarea mare vedetă (nu că am vrea să fim, sau nu în mod special) din „casa homosexualilor, a musculoșilor sau a travestiților”. Altfel, prețul este de 10 lei. Traduceți cum doriți acest pasaj XD, nu vreau să vă creez așteptări. Apropo, dacă sunteți destul de buni, puteți câștiga și premii.

La eveniment vor veni și invitați speciali, alături de juriul din care vor face parte alte staruri, iar în ceea ce privește muzica, aceasta va fi asigurată de Camil și Rock DJ.

Ne vedem pe acolo.

Reacția un puști când face cunoștință cu un cuplu gay. VIDEO

2011-07-12T12:15:00.000+03:00

L-am văzut pe facebook la diverse persoane și m-am gândit că e păcat să nu preiau materialul și să-l împart cu voi, mai ales în condițiile în care puștiul răspunde atât de simpatic încât te poate binedispune într-o clipă. Asta nu este tot. E admirabil cum răutatea umană nu și-a pus încă amprenta unui copil, acesta privind relațiile gay fără a fi influențat în vreun fel de preconcepțiile negative pe care societatea ți le bagă în cap pe parcus.

După cum veți putea vedea chiar voi în imagini, puștiul care află că cei doi bărbați sunt căsătoriți, fiind amândoi soți, reacționează pozitiv, spunând că este „funny”, urmând ca mai apoi, fără a avea vreo reticiență, să-i invite să joace ping pong, chiar dacă respectivii sunt gay.

Sper ca acum să nu mai aud prostia aia „cum am să-i explic copilului meu când va vedea doi homosexuali?”. Bine, unii sunt atât de proști în țărișoara asta încât le este greu să explice copiilor de ce rața înoată, ca să trasez o linie către adevărata problemă referitoare la acceptare.

„Cine zice, ăla este!”, comedie gay în cinematografe (recomandare)

2011-07-08T19:54:00.006+03:00

Cine zice, ăla este!/Mine Vaganti este o comedie italiană despre doi fraţi homosexuali, relaţia lor familia conservatoare şi adevărurile care ies la suprafaţă când te aştepţi mai puţin. Se pare că singurul lucru mai complicat decât dragostea este familia. Filmul a fost succes de box-office în Italia şi a avut premiera anul trecut în cadrul Festivalului de film de la Berlin. Luna trecută pelicula a fost prezentată la Cluj, la TIFF.

În prima săptămână în cinematografele din România (8-14 iulie), filmul va rula în Bucureşti (Studio, Hollywood Multiplex, Cinema City Cotroceni).

În a doua săptămână (15-21 iulie) va fi prezentat în Bucureşti (Hollywood Multiplex, Cinema City Cotroceni) şi Constanţa (Cinema City), urmând ca mai departe să ajungă în toată ţara, distribuit de Independenţa Film.

Tommaso este cel mai tânăr membru al unei familii numeroase, care produce paste făinoase în Puglia. Familia Cantone înseamnă Stefania, mama, o femeie iubitoare, prinsă în convenţiile clasei de mijloc, un tată irascibil, Vincenzo, care are speranţe mari pentru copiii săi, excentrica mătuşă Luciana; bunica rebelă, care încă tânjeşte la dragostea ei pierdută, Elena, sora lui Tommaso, o gospodină frustrată, şi Antonio, fratele lor, care lucrează la fabrica de paste făinoase.

Astăzi, clanul s-a adunat la o masă festivă în familie pentru a sărbători predarea conducerii fabricii lui Antonio. Nimeni nu bănuieşte că Tommaso s-a hotărât să profite de prezenţa tuturor pentru a-i anunţa că este homosexual. Atmosferă festivă, familia aşezată în jurul mesei, este momentul ca Tommaso să mărturisească, însă Antonio îl întrerupe brusc: spre surprinderea tuturor şi groaza generală a familiei, Antonio face o confesiune - este homosexual. În culmea furiei, Vincenzo îl dă afară din casă pe Antonio, primul său născut şi succesorul lui la fabrica de paste, care se pare că iubeşte bărbaţii, şi jură să nu mai aiba nimic de-a face cu el vreodată. După care Vincenzo se prăbuşeşte în faţa familiei sale rămase fără cuvinte.

Pare un film interesant pe care intenționez să-l văd, mai ales că îmbină comedia cu faptul de a fi gay, într-o familie tradițională, așa cum sunt și multe dintre familiile românești. Oricum, m-a amuzat teribil de mult filmulețul de prezentare, pe care vă invit să-l urmăriți:

Precizare: la „spuntano come i funghi” se traduce „ies ca ciupercile”, nicidecum „spontani ca ciupercile”, așa cum a fost tradus în prezentare, că nici nu are sens.

spuntano, de la spuntare = a ieși, a răsări, a scuipa, etc.

Crima din Primăverii capătă iz lesbi. Simona Gherghe lesbi?

2011-07-08T17:45:00.001+03:00

Se pare că celebra crimă din Primăverii aduce în atenția publicului o presupusă relație de dragoste între două femei, surse din anturajul Cristinei Verona declarând că aceasta s-ar fi iubit în secret cu o celebră prezentatoare de televiziune.

Din declarațiile apropiaților, se pare că Cristina Verona era dezamăgită de relațiile cu bărbați, în urma divorțului de fostul său soț făcând o pasiune arzătoare pentru femei, fapt ce ar fi dus și la o poveste de dragoste între aceasta și vestita prezentatoare de televiziune a cărui nume nu a fost făcut publicității.

Analizând speculațiile din ultima vreme și chiar ziarele de scandal, se pare că Simona Gherghe ar fi una dintre prezentatoarele de televiziune asupra cărora planează bănuiala că ar fi lesbiană, dat fiind faptul că nu sunt cunoscute relații ale acesteia cu bărbați, aceasta petrecând marea majoritate a timpului în compania exclusiv a femeilor.

De altfel, este foarte interesant ce ar putea ascunde una din afirmațiile făcute de Simona Gherghe în urma cu ceva luni, în care spune „Mi-e greu să scriu despre mine și mai ales mi-e teamă”. Probabil acea teamă pe care o avem fiecare dintre noi când trebuie să vorbim public de sexualitatea noastră, sau nu. Orice ar fi, Simona Gherghe este o femei frumoasă, fără doar și poate. Sexualitatea acesteia rămâne un element discret din viața acesteia, cel puțin deocamdată.

Pentru cei/cele care o admiră pe Simona am găsit un colaj cu câteva din pozele cu aceasta:

Noi nu ne-am vândut țara. Noi am dat-o gratis!

2011-07-08T01:59:00.001+03:00

Citesc în Ziarul Financiar că Guvernul a decis să vândă pachetul de 9,84% din Petrom folosind o metodă extrem de bizară, inedită pe piața de capital din România, licitația având preț maxim pe acțiune (0,46 lei), dar nu și preț minim.

Iar eu, ca cetățean de rând, fără masterat sau doctorat în economie (încă), dar cu ceva cunoștințe despre aceasta, stau și mă întreb: de ce dracu fixăm un preț maxim pe care vrem să-l primim, când ar trebui să stabilim doar unul minim, în așa fel încât să nu vindem sub valoarea reală a acțiunilor?

Cu alte cuvinte, în loc să maximizăm veniturile pe care le-am putea obține din vânzarea acestui pachet, nu facem altceva decât să le limităm, ba chiar să ajungem în situația de a vinde acțiuni Petrom la un preț derizoriu, în cazul în care unii „joacă bine”, neexitstând preț minim per acțiune.

Și ca să demonstrăm că suntem un neam de tâmpiți, am stabilit un preț maxim pe acțiune exact când l-am fi putut specula mai mult, la valori mult mai mari, date fiind descoperirile de gaz natural făcute de Petrom în Oltenia, fapt anunțat chiar chiar ieri.

Poate nu m-oi pricepe eu așa bine la economie, dar eu nu văd cu ochi buni această limitare a prețului per acțiune, mai ales când vine vorba de Petrom, o companie a căror acțiuni au crescut chiar bine în ultima perioadă, fapt ce ar fi atras cumpărători în mod automat.

Până la urmă tot e bine, dacă mă uit la ce a făcut Năstase. Dacă pachetul de 9,48% deținut de statul român la Petrom ar fi vândut la prețul maxim stabilit, de 0,46 lei/acțiune, s-ar încasa 610 milioane de euro la buget, comparativ cu 669 milioane de euro, cât a obținut Guvernul Adrian Năstase pe 33,34% din acțiunile Petrom, când controlul asupra companiei a fost vândut austriecilor de la OMV, la momentul respectiv (anul 2004) DOAR resursele de petrol din zăcămintelor Petrom fiind evaluate la peste 18 miliarde de dolari.

Acum stau eu și mă întreb: ne mai mirăm când unii se joacă cu prețul la carburant cum vor, iar statul stă și se uită neputincios? Nu, să nu ne mirăm. Dacă statul român era deștept, făcea din Petrom una dintre cele mai puternice companii petroliere europene, în condițiile în care Societatea Națională a Petrolului (Petrom) producea aproximativ 220.000 de barili de petrol zilnic, aproape dublu față de austriecii de la OMV, iar astăzi noi ne jucam cu prețul carburanților în Europa, dar suntem niște bișnițari de mâna a doua... Ni se aruncă două firmituri, iar noi lăsăm ciolanul.

În câteva cuvinte: Suntem de-o dobitocenie mare! Extrem de mare!
Bine zicea cineva: Noi NU ne-am vândut țara! Am dat-o gratis!

După modelul lui Mircea Geoana, cu „Mihaela, dragostea mea!”, am să zic și eu ceva de genul, doar că sună cam așa „Adrian Năstase, dragostea mea! Ce ți-aș face?!” Acum ascultați asta.

România zilelor noastre. Năstase încă e liber. Și mulți alții...

Un pahar de vin cu ultima melodie...

2011-07-07T01:32:00.000+03:00

Astă seară, după atâtea zile de meditație, nopți nedormite, afundat printre gânduri, regrete și supărări, am decis să beau un pahar de vin în cinstea celor care au fost printre noi, iar astăzi mi-au rămas doar în suflet. Că mi-e greu încă să accept realități dure, credeam că aparține trecutului, că astăzi sunt mai puternic. Dar fiecare „lovitură” are particularitățile ei, iar dacă te prinde nepregătit e și mai nasol. Doare cât altele sute, pentru care ți-ai așternut minimul de „apărare”.

Și dispariția unui om nu înseamnă doar chestia aia fizică, faptul că nu mai poate fi alături de tine prin prezența sa, ci poate aduce multe alte efecte colaterale, pe care nu le-ai fi bănuit vreodată că ar putea apărea în viața ta.

Multe lucruri devin inexplicabile, chiar și pentru mine, iar dacă aș sta să povestesc unora anumite chestii, cu siguranță nu m-ar înțelege. Dar câte lucruri sunt de neînțeles în viața asta?

A fost ultima melodie de la el, atât de sugestivă...
„Whatever tomorrow brings, I'll be there”

Prezervative gratis, de vânzare.

2011-07-06T21:48:00.000+03:00

Cu tot respectul pentru câțiva dintre ei, care sunt oameni de apreciat, trebuie să spun că, din păcate, marea majoritate a coordonatorilor PSI România sunt persoane de o pregătire și de o calitate îndoielnică, care au un comportament nu tocmai potrivit poziției lor în cadrul acestei organizații.

Astfel, nu de puține ori mi-a fost dat să fiu martor, direct sau indirect, la comentarii discriminatoare spuse cu voce tare, în mod peiorativ, de către coordonatorii PSI România, referitoare la faptul că unele persoane sunt seropozitive, clasificându-le pe acestea drept personae non gratae, ceea ce nu poate face cinste organizației sub nicio formă.

Alte link-uri relevante PSI România

Serile Filmului Gay și PSI România - prieteni pe bani mulți (click)
PSI România, încotro? (click)

Cu alte cuvinte, cei care ar trebui să promoveze o atitudine tolerantă și plină de compasiune, persoane care ar trebui să fie motorul schimbării de mentalitate și educării celorlați în sensul acesta, tocmai ei sunt cei care discriminează și sunt intoleranți cu persoanele seropozitive, tocmai aceștia. Să le fie rușine!

O altă problemă despre care tot se vorbește în ultima vrem în comunitatea gay, fiind chiar eu martor la o negociere telefonică pe acest subiect, ar fi vânzarea prezervativelor oferite coordonatorilor PSI din teritoriu, spre a fi distribuite gratuit persoanelor din grupurile vulnerabile.

În speță, PSI România trimite coordonatorilor săi prezervative pentru a fi distribuite GRATUIT în grupurile vulnerabile din țară(gay, bisex, etc.), iar coordonatorii locali le vând diferitelor persoane la prețuri sub cele practicate de comercianți, fără ca cei care conduc organizația să aibă habar de ce se întâmplă chiar în curtea lor.

Nu am să dau nume, întrucât nu sunt obligat și nici nu auditez PSI România, dar lucrurile acestea se întâmplă și e grav că tocmai la noi, grup care ar trebui să înțeleagă necesitatea unui comportament corect, mai ales raportat la realitățile sociale din ziua de astăzi și incriminările care ni se aduc de atâtea ori.

P.S. Dacă unora dintre noi li se pare o chestie banală cumpărarea unor prezervative, nefiind nevoie de distribuirea acestora în mod gratuit, aflați că sunt persoane care abia au bani de pâine, prezervativele fiind un lux.

Dacă aș fi putut schimba ceva...

2011-07-04T05:16:00.003+03:00

Când prietenii ți se duc pe rând, și nu într-o vacanță all-inclusive, ci pe lumea cealaltă, dacă o exista așa ceva, parcă începi să o iei razna. Începi să te frămânți tot mai mult, să suspini în urma lor și să te întrebi dacă nu cumva ai fi putut să faci în vreun fel să previi tragedia. Da, e o tragedie! Inima îți bate mai tare, regretele curg șuvoaie, lacrimile nu se mai ascund...

Probabil faptul că scriu la ora asta târzie a dimineții arată că sunt foarte afectat, că nu pot să dorm, că frământările, întrebările, durea, nimic din astea nu le pot stăpâni. Mi-e atât de ciudă că nu pot da timpul înapoi, că unele lucruri nu depind de mine, că sunt martorul dispariție unor oameni mult prea tineri și dragi, mult prea plini de energie și dorință de a trăi. Poate că acesta este și motivul pentru care astăzi nu mai sunt cu noi, că și-au dorit mult prea mult să trăiască fiecare clipă, dar clipa n-a ținut cu ei. Încă unul s-a dus...

Un gând bun și una din melodiile tale preferate, atât pot să-ți ofer acum, prietene!

The Antlers - Putting The Dog To Sleep

Doru Iuga - câți ani de închisoare riscă?!

2011-07-02T00:09:00.002+03:00

Probabil că mulți dintre voi au aflat de marele scandal de proxenetism și sex cu minori, în care este implicat Doru Iuga, persoană cunoscută ca fiind gay și director OTV, acesta fiind arestat ieri, 30 iunie 2011, alături de încă 5 persoane, conform ordonanței de reținere emisă de Judecătoria Sectorului 2. Rămâne însă de văzut ce riscă Doru Iuga, date fiind posibilele variante pe care am putea merge.

În ciuda declarației lui Doru Iuga, cum că ar fi fost reținut doar în calitate de martor, ceea ce mi-e greu să cred văzând că a primit și mandat de arestare pe 30 de zile, am câteva scenarii posibile:

Prima variantă, și cea mai probabilă, ar fi că Doru Iuga este reținut cu acuzația de acte sexuale cu minori, în schimbul unor sume de bani, infracțiune reglementată de art.198, alin.3 Cod Penal, care prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. La această pedeapsă, domnului Doru Iuga i se pot aplica, de asemenea, prevederile art.42 Cod Penal, dacă infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, ceea ce înseamnă un spor de pedeapsă.

Este varianta cea mai simplă și cea mai probabilă, date fiind elementele din dosar cunoscute până acum de către presă, dar cum anchetele nu se fac la televizor, putem oricând să asistăm la apariția unor noi probe, fapt ce ar schimba puțin datele problemei.

A doua variantă, de luat în considerare de asemenea, ar fi cazul în care Doru Iuga este acuzat de proxenetism, în acestă situație riscând o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, conform art.329, alin.1 Cod Penal.

Și nu e tot! Cum lucrurile nu sunt deloc simple, dacă vorbim că și recrutarea de persoane pentru prostituție se pedepsește de legea penală, de această dată cu închisoare de la 3 la 10 ani (art.329, alin2. Cod Penal), Doru Iuga ar putea-o păți chiar rău, intrând în concurs material de infracțiuni, ceea ce agravează situația, sporind pedeapsa conform art.34 Cod Penal.

O precizare importantă este referitoare la faptul că vorbim despre minori, față de care s-ar fi săvârșit infracțiunea, atât cea de la alin.1, cât și cea de la alin.2, iar pedeapsa în acest caz ajunge, fără aplicarea altor îndestulări și sporiri de pedeapsă, la închisoare între 6 și 18 ani, conform art.329, alin.3 Cod Penal.

Și ca să avem „cireașă pe tort”, se mai pot aplica prevederile art.42 Cod Penal, în cazul în care fapta a fost săvârșită în formă continuată, acest lucru sporind, de asemena, pedeapsa principală.

Să recapitulăm! Infracțiuni cu minori, concurs de infracțiuni și formă continuată. OMG!

Nici nu vreau să mă gândesc la câți ani de închisoare s-ar putea ajunge în acest caz. Cert e că în dosar sunt 4 învinuiri de proxenetism și 2 de acte sexuale cu minori. Rămâne să vedem cum vor fi „distribuite”, ce învinuiri noi vor fi aduse, la care se va renunța și altele...

Oricum, cele două variante prezentate de mine sunt posibile scenarii, Doru Iuga beneficiind de prezumția de nevinovăție până la apariția unei hotărâri judecătorești de condamnare, definitive și irevocabile. Așadar, așteptăm rezultate! Nu ne hazardăm.

Potrivit unor surse judiciare, au avut loc 24 de percheziţii domiciliare la care au participat 250 de poliţişti, fiind puse în executare 27 de mandate de aducere.

Tot conform unor surse judiciare, procurorii au dat de urma unei reţele de proxenetism şi prostituţie infantilă în timp ce ascultau telefoanele lui Doru Iuga, director OTV, într-un dosar de şantaj în care sunt cercetaţi mai mulţi colaboratori sau angajaţi ai OTV.

Cumpără produse fabricate în România.

2011-06-30T14:13:00.003+03:00

Nu știu câți dintre voi sunt atenți, atunci când cumpără diferite alimente, dacă ele sunt produse în România sau în străinătate, dar pentru mine este un punct sensibil. Atunci când mă duc la cumpărături, în condițiile în care găsesc alimente de foarte bună calitate fabricate în România, fiți siguri că pe acestea am să le aleg, în detrimentul celor produse în străinătate, și care pot fi la fel de bune, sau nu.

Dar unde doream să ajung?! Grupul francez care deține La Dorna a început închiderea fabricilor și a punctelor de colectare din Suceava și Dobrogea, mutând toată producția în Polonia. Motivul? Doar ei îl știu. Nu am detalii despre fiscalitatea din Polonia. Știu doar că la ei TVA-ul e 23%, pe când la noi este de 24%, dar pentru 1% nu mută nimeni o producție întreagă. Poate or fi diferențe pe alte segmente ale fiscalității, dar sincer să spun nici nu mă interesează. De azi înainte NU VOI MAI CUMPĂRA PRODUSE „La Dorna”. Am atâtea alternative românești, de foarte bună calitate.

Și dacă una se închide, alta se deschide. Grecii de la Olympus deschid o fabrică de lactate în județul Brașov, în localitatea Halchiu, în urma unei investiții de 55 de milioane de euro, asta după ce în prezent mai dețin o unitate de procesare în județul Covasna, în localitatea Baraolt. Și produsele lor chiar sunt super bune. De fapt, telemea numai de la Olympus cumpăr. Cred că e cea mai gustoasă de pe piață.

Oricum, cel puțin pe segmentul lactate, nu ducem lipsă de producători români, care au produse de o calitate foarte bună, printre care-i putem enumera pe cei de la: Napolact, Interagro, Covalact, dar și mulți alți producători mai mici, ale căror produse merită să le încercați.

Oricum, pe cât posibil, încercați să cumpărați produse românești. Sunt atâtea motive pentru care ar trebui să faceți asta. Ajutați economia, creați și/sau mențineți locuri de muncă, ajutați la dezvoltarea localităților, etc.

Unde găsești centru de testare HIV în oraș la tine?!

2011-06-28T21:48:00.001+03:00

PSI România a pus la dispoziția celor interesați, pe site-ul proiectului „Eu sunt! Tu?”, o listă cu centrele unde poate fi făcut testul HIV, în mod gratuit*, în câteva din marile orașe din România. Lista conține numerele de telefon la care vă puteți programa sau cere infomații. Răspunderea asupra corectitudinii datelor aparține în totalitate celor de la PSI România.

*sunt și cazuri în care gratuitatea este condiționată

Centrul de testare HIV din BUCUREȘTI
Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes"
- cu trimitere de la medicul de familie, testul este gratuit. Exista optiunea de a trimite rezultatul testului direct la beneficiar, nu la medicul de familie.
- daca nu exista trimitere, testul se plateste 50 RON. Rezultatul se da in aceeasi zi.
Orar: Luni - Vineri : 08.00 - 19.00; Sambata : 08.00 - 15.00; Duminica : 08.00 - 11.00.
Telefon: 0213172727

Personal, în cazul în care doriți să faceți testul HIV contra-cost, vă recomand să mergeți la orice alt laborator privat, unde testul costă mult mai puțin decât la Victor Babeș, undeva în jur la 30-35 de lei. Așa mâncați și voi o pizza după ce vă testați ;)

Centrul de testare HIV din SIBIU
Telefon: 0269/253509. Se fac teste HIV gratuite.
Program 8 – 15 de luni pana vineri.

Centrul de testare HIV din TIMIȘOARA
Telefon: 0256 27 27 48
Program: 9 – 12, de luni pana vineri.
ATENTIE! Se face testare HIV gratuit DOAR pentru persoane care au risc mai mare de infectare. Asta inseamna ca va trebui sa le spuneti ca sunteti gay sau bi. Totusi, nu trebuie sa va fie frica de asta, personalul va va respecta confidentialitatea. Daca sesizati un comportament nepotrivit din partea personalului, va rugam sa ne semnalati imediat.

Centrul de testare HIV din GALAȚI
Telefon: 0236 46 12 10
Pogram intre 8 si 11 de luni pana vineri

Centrul de testare HIV din IAȘI
Telefon: centrala 0236 210 900, se cere la Epidemiologie.
Program testare 8:30 – 10:00. Se fac teste si pentru sifilis!
În urma unui protocol de colaborare încheiat cu Centrul de Consiliere şi Testare HIV din cadrul Autorităţii de Sănătate Publică (ASP) Iaşi, Coordonatorul Local Iaşi (CLI) va recomanda sa luati legatura cu Dna Dr. Elena Duca pentru teste gratuite (Hepatita B, Hepatita C, HIV şi Sifilis).

Doamna dr. Elena Duca, persoana de legătură cu comunitatea noastră din partea Centrului de Consiliere şi Testare HIV din cadrul ASP Iaşi, str. Nicolae Bălcescu, nr. 21 poate fi contactata la telefon: 0232 210 900, interior 199 sau 399, zilnic între orele 9:00 – 15:00, sau telefon direct: 0232-210.904 / mobil: 0723-118.125).

Numai membrii comunităţii gay beneficiaza de teste gratuite (Hepatita B, Hepatita C, HIV şi Sifilis + vaccinare împotriva Hepatitei B, deasemenea în mod gratuit) şi doar cei care se vor recomanda ca venind din partea Coordonatorului Local Iasi, Cezar

Centrul de testare HIV din CLUJ
Telefon: 0264 592 983
Program recoltari: de luni pana vineri, intre 8 -11. Test gratuit Eliza, rezultatul se primeste dupa 7 zile lucratoare

Centrul de testare HIV din CRAIOVA
Telefon: 0251 413 504
Program 8 – 15.
Program recoltari laborator 8 – 12.

Centrul de testare HIV din TULCEA
Tel/fax: 0240.532.345
E-mail: office@baylor-romania.ro.
Program:

Luni si Joi, de la ora 8:30 – 10:30, cu programare
Marti si Miercuri de la 8:30 – 10:30, cu programare
Centru apartine fundatiei Baylor, o fundatie cu care avem legaturi stranse, si acolo lucreaza niste oameni exceptionali, puteti avea toata increderea in ei.

Centrul de testare HIV din CONSTANȚA
Tel/fax: 0241.691.730
E-mail: office@baylor-romania.ro
Va rugam sa sunati si sa faceti o programare pentru centrul acesta. Centru apartine fundatiei Baylor, o fundatie cu care avem legaturi stranse, si acolo lucreaza niste oameni exceptionali, puteti avea toata increderea in ei.

Centrul de testare HIV din ROMAN
Telefon: 0233 744 513
Program: de luni pana vineri, intre 7.30 si 14.
Se face testare HIV gratuit doar cu trimitere de la medicul de familie. Practic, trebuie sa mergi la medicul tau de familie si sa ii spui ca e posibil sa te fi expus la infectia cu HIV (nu este nevoie sa dai mai multe amanunte) si atunci medicul trebuie sa iti dea trimitere pentru testare HIV. Atentie, numarul de testari HIV pe care le poti face gratuit intr-un an este limitat!

Centrul de testare HIV din PIATRA NEAMȚ
Telefon: 0233 215933
Program: de luni pana vineri, intre 8 si 13.
Se face testare HIV gratuit doar cu trimitere de la medicul de familie. Practic, trebuie sa mergi la medicul tau de familie si sa ii spui ca e posibil sa te fi expus la infectia cu HIV (nu este nevoie sa dai mai multe amanunte) si atunci medicul trebuie sa iti dea trimitere pentru testare HIV. Atentie, numarul de testari HIV pe care le poti face gratuit intr-un an este limitat!

Centrul de testare HIV din BRAȘOV
Telefon: 0368 459054
Se face testare HIV gratuit DOAR daca persoana are risc mai mare de infectare. Asta inseamna ca va trebui sa spuneti acolo ca sunteti gay sau bisexual. De asemenea, pentru siguranta, la Brasov vom imparti cupoane pentru testare prin coordonatorul PSI pe Brasov, Adrian. Totusi, nu trebuie sa va fie teama sa declarati ca sunteti gay sau bi, personalul de acolo va va respecta confidentialitatea. Daca simtiti un tratament nepotrivit din partea personalului va rugam sa ne spuneti imediat.

Centrul de testare HIV din BRĂILA
Telefon: 0239 612 933
Program: Recoltare zilnic intre 8:30 – 12:00.
Se face test HIV gratuit Elisa, ceea ce inseamna ca rezultatele se pot primi in termen de 2 – 3 saptamani.

Centrul de testare HIV din ALBA IULIA
Telefon 0258 – 834 050
Va rugam sunati pentru a afla programul de lucru

Centrul de testare HIV din SLOBOZIA
(urmează a fi furnizat, nefiind trecut pe site)
Program: Luni – Joi ora 8 – 15, Vineri pana la ora 13.

De asemenea, din câte știu, testul HIV se face gratuit în toate orașele din România, chiar și în laboratoarele private, care au contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, singura condiție fiind aceea de a avea trimitere de la medicul de familie. Pentru informații referitoare la centrele de testare gratuită HIV din țară, cât și orice alte detalii legate de sănătate, trimiteți un mail la Direcția de Sănătate Publică din județul vostru. Adresa de mail o găsiți pe site-ul acestora, căutând pe Google „Direcția de Sănătate Publică <>”. De cele mai multe ori, aceste DSP-uri fac chiar ele analizele, dar nu strică să întrebați.

O listă a Direcțiilor de Sănătate Publică poate fi consultată aici

Și nu uitați, dacă întâmpinați probleme de discriminare, acceptare de sine, testare HIV sau altele similare, nu ezitați să mă contactați la ideidegay@yahoo.com, pentru a vă îndruma către organizațiile care vă pot veni în sprijin.

Ne „mărităm” la New York

2011-06-25T12:50:00.000+03:00

Chiar dacă a fost aprobată la limită, cu 33 de voturi pentru și 29 împotrivă, căsătoria între persoanele de același sex va fi permisă, începând de luna viitoare, pe întreg statul New York, fiind cel mai mare stat din SUA unde homosexualii și lesbienele își pot uni destinele în mod legal.

De apreciat este că, pentru ca legea să treacă, 4 republicani au lăsat interesele de partid „acasă” și s-au alăturat democraților, făcând astfel ca cetățeanul să primeze.

Unul dintre republicani, Mark Grisanti, a motivat trecerea de partea democraților, în ceea ce ține de votarea acestei legi, după cum urmează:

„Nu-i pot nega unei persoane - plătitor de taxe, muncitor, om al districtului meu şi al statului New York - aceleaşi drepturi pe care le am eu şi cu soţia mea".

Ca de fiecare dată, și de acestă dată, Biserica a fost profund dezamăgită. Și atât! În schimb, Noua Dreaptă încă n-a ieșit în stradă :)))

Ar fi interesant câți s-ar dezice de partid, dacă una din formațiunile politice de la noi ar încerca trecerea unei legi de genul acesta, că la noi nu poți vorbi de acțiuni constructive, ci de atitudini distructive, de aceea am pus problema dezicerii de partid și a nu susținerii oferite de parlamentarii de la alte partide.

Google e cu noi

2011-06-20T03:49:00.001+03:00

Se pare că cei de la Google sunt din ce în ce mai gay-friendly, fiind aproape de homosexuali prin crearea unor elemente de detaliu foarte drăguțe, atunci când sunt căutați anumiți termeni specifici. De această dată, este vorba despre steagul rainbow, element care apare în dreapta butonului „căutați”, atunci când scormoniți internetul, pe Google, cu anumite cuvinte cheie de genul: gay, homosexual, lesbian, transsexual, bisexual, HRC (human rights campaign), drag queen, gay marriage, lgbt, etc.

E foarte drăguț steagul ăla pus acolo, nu? Înainte parcă puneau o bară în culorile curcubeului sub chenarul unde scrii, iar la un moment dat renunțaseră de tot, însă se pare că s-a revenit cu acest curcubeu, pe care-l vedeți.

De mâine, ajungem mai repede la mare.

2011-06-16T18:11:00.000+03:00

Începând de mâine, 17 iunie 2011, o parte din trenurile care fac legătura între București Nord și Constanța vor ajunge mai repede cu o oră la destinație, datorită faptului că CFR a finalizat lucrările pe firul doi al unor secţiuni din tronsonul care face legătura între capitală și litoral. Vestea trebuie să-i bucure pe cei care preferă să folosească trenul, în detrimentul transportului rutier, așa cum sunt și eu, cu excepția momentelor când mă deplasez cu mașina personală.

Astfel, durata călătoriei pe relația București Nord - Constanța va fi de aproximativ 2 ore și 50 de minute, cu o oră mai puțin decât în prezent, la o parte din trenuri, după cum urmează:

București Nord - Constanța: R983 și R985
Constanța - București Nord: R982 și R984

București Nord - Constanța:

R983: - cu plecare la 6:40 și sosire la 9:30 (2 ore, 50 de minute)

R985: - cu plecare la 08:55 și sosire la 11:45 (2 ore, 50 minute)

Constanța - București Nord:

R982: - cu plecare la 16:40 și sosire la 19:32 (2 ore, 52 de minute)

R984: - cu plecare la 19:03 și sosire la 22:01 (2 ore, 58 de minute)

Celelalte 3 trenuri Rapid vor circula la fel ca în prezent, până la finalizarea în totalitate a tronsonului București - Constanța. Important e să fiți atenți ce tren alegeți. Dacă aveți companie plăcută, luați trenurile care durează mai mult, să beneficiați din plin socializare, care până la urmă se poate prelungi pe plajă, dacă aveți abilități persuasive :)))

Oricum, eu susțin foarte mult călătoria cu trenul, cu bilet plătit la caserie, sub nicio formă cu „nașul”, astfel contribuind financiar la funcționarea transportului feroviar și dezvoltarea acestuia, chiar dacă lentă. Să nu mai vorbim despre faptul că este unul dintre cele mai sigure mijloace de transport, dar și unul dintre cele mai ecologice.

E.Coli la control

2011-06-15T22:18:00.000+03:00

Astăzi am tras o fugă la supermarket pentru a-mi cumpăra câte ceva de-ale gurii și nu mică mi-a fost mirarea să văd că lumea nu mai cumpără castraveți din cauza prostiei ăleia de bacterii e.coli, bacterie care a speriat întreaga Europă și care provoacă pierderi semnificative producătorilor din întreaga lume.

Și neh, sincer, înțeleg nebunia de a nu mai cumpăra, atunci când nu există informații de lămurire referitoare la un produs asupra căruia planează suspicini, dar odată ce reprezentanții direcțiilor sanitare au făcut niște teste, iar acestea au ieșit negative, bacteria neexistând în România, nici la produsele importate, nici la cele cultivate de noi, de ce să renunțăm la a mai cumpăra castraveți?

Drept urmare, de-al dracului, am decis să cumpăr chiar eu niște castraveți, chiar dacă nu este alimentul meu preferat, dar poate or mai gândi încă 100 ca mine și n-or pierde oamenii ăia atât de mult. De fapt, am observat și că regula cerere/ofertă, din economie, funcționează perfect. Castraveții, neavând cerere, au ajuns să aibă un preț de nimic, iar roșiile, care acum două zile erau 2,39 lei/kg, astăzi au ajuns la 3,39 lei/kg. Interesant, nu? 1 leu în 2 zile? Superb!

Ce-i drept, roșiile sunt unul din alimentele mele preferate, iar când văd roșii cultivate în România, cu siguranță cumpăr. Chiar dacă nu arată tot timpul ca-n revistă, măcar au gust, iar pe mine asta mă interesează. Totuși, anul acesta, parcă roșiile românești au început să aibă și aspect mai plăcut, nu doar gust delicios.

Care o fi cu E.Coli? Poate-i mai delicios :)))